Bistriţa.

Azi am ieşit în oraş. Şi mi-a venit ideea să scriu despre orăşelul nostru naşpa drag, Bistriţa.
Păi, în Bistriţa întâlneşti contraste de peisaje. Adică, sunt clădiri de birouri, supermarketuri, şcoli, magazine feşăn, dar sunt şi case dărăpănate, choşcuri (sau tonete din alea sub o umbrelă), ghene de gunoi şi omniprezentele second-hand-uri de import. Ieşind azi în oraş, am putut să mă bucur de nişte chestii, dar să rămân oripilat de altele.
Păi, am văzut 3 băieţei (unul mai grăsun, mi-a amintit de mine) care alergau pe trotuar şi se jucau. Mi-au dat lacrimile când am văzut că mai există copii ce se bucură de copilărie cum ne bucuram noi, afară, nu la calculator. Şi am văzut nişte turişti, cred. Că vorbeau engleză şi făceau multe poze. Şi am intrat Winmarkt, şi a fost una din puţinele dăţi când chiar i-am mulţumit în gând patronului pentru că a închiriat la magazinele de haine şi la Domo. Că mi-am luat 2 cămăşi, şi un stick de 4 gb. Şi am văzut nişte cupluri în plimbarea mea (aww, ce drăguuţ), şi un om rupt de beat (aww, şi mai drăguuţ :o3 ).
Acuma, am rămas şi dezgustat, şocat, oripilat, scârbit, îngreţoşat, uimit, prost, de unele lucruri româneşti.
Am văzut un ţigănuş din ăla de care vorbeam zilele trecute cum i-o cerut la un nenea nişte bani, ăla nu i-o dat şi copilaşul borfaşul i-o dat un pumn fix în coaie şi-o fugit. No atâta-ţi trebe să nu le dai. Sau, am văzut doi           * care arătau cu degetul şi strigau tare "ni mă ce fain îi aşelaa!". Sau, cea mai tare fază, chiar cea mai tare: două pitziponcocalare se plimbau la braţ prin pciaţă îmbrăcate cu vestă din aia strălucitoare (n-am nimic cu vesta), şi pantaloni de trening şi cizme. Dar pantalonii băgaţi în cizme. Cum să nu râzi?!
Deci, voi ce credeţi despre Bistriţa?
                                                                                                                                           
* - ţăran cocalar.
Tweet