Frustrant ep. 7 - Părinţii ăştia

Da, se pare că am întâmpinat un bug pe blog, primul până acum, şi se face că pe pagina de pornire nu apare/apărea, nuştiu dacă se fixează, decât ultimul post, şi restul va trebui să le cătaţi în arhivă.
Am primit o cerere de frustrant, despre părinţi. Ilarie, sper să te satifac. :))
Păi, ce pot spune? Părinţii sunt aşa cum sunt, fiecare are felul lui să te streseze, să te scoată din pepeni, sau să te alinte, să te liniştească. Voi lua totul pentru cazul meu.
Întâi, partea bună, apoi intrăm în 'Frustrant'. Ştim cu toţii că părinţii sunt cei care ne dau viaţă, care au grijă de noi, dar uneori exagerează. Gata cu partea bună, încep frustrările. Am zis că au grijă de noi. Pe mine, personal, grija asta mă sufocă. Adică, ies cu prietenii. Dacă merg într-un loc fix, telefoanele vin cam din juma-n juma' de oră. Dacă merg nuştiu unde, mă sună din 10 în 10 minute cu următoarele întrebări:
 "Ce faci? Unde eşti? Da? Cu cine eşti? Da şi ce faceţi? No, şi la cât vii? Să nu mai stai mult, bine? Te aştept. Paa!"
Câh. Asta e în cazul mamei; cu tata e altă treabă: mă întreabă unde merg, dacă mai vine cineva (nu întreabă cine), cât stau. Dacă vede că depăşesc timpul pe care l-am zis, mă sună şi-mi zice să nu mai stau mult. Când oi ajunge acasă, Dumnezo' cu mila.
Alta. De şcoală. 10 pe linie la civică, 10 pe linie la desen, 10 pe linie la tehno, 10 pe linie la muzică, 8 şi 9  la mate şi română. Hopa, mama are probleme cu asta!
"- Mamă, am luat un 8.
- O_O" LA CE?!
- La mate. ^_^ (Io, ăla fericit că am luat 8 la mate)
- *dă mărunt din buze* ...
- No ce?! Că dară-i bine.
- Daa, siigur că-i bine pentru tine. De acuma gata cu calculatorul, şi televizorul câtva timp. Pune-te pe învăţat.
- Daa, sigur... (Aşe relaxat, las' că fac eu cumva să copiez, şi mi-l scot.)
- SIGUR!! Că dară tu iei opt azi, iei opt mâine, iei opt tătă ziua şi ajungi la Agricol şi îi vai de viaţa ta după aia, şi n-oi sta io să am grijă de tine tătă viaţa mea.
- *meri tu de-aici* "
În schimb, iată varianta discuţiei cu tăticu':
"- Bă tată, am probleme.
- Ce-i?
- Am luat un 8.
- La?
- Mate. *suspin*
- Lasă, dă-l naibii, că se scoate, dară."
Şi încă una. Merg la ziua lu' nuştiu cine. Nu contează, o iau general acuma. Înainte să plec, mereu mama zice: "- Să nu bei, că şti că aflu io şi te prind!
(În gând) - Dară, mă prinzi de _|_"
Şi tata: "Distracţie plăcută!". Că oriunde este băutură este şi bunăvoinţa mea de a degusta... câţiva litri. Sau, ceea ce face să mă dispere, uneori apare şi ea printre noi, chiar când nu e momentu'. Şi când o văd merg la baie şi bag un pachet de gumă în gură. Să nu simtă nimic. Vine, mă cheamă până afară şi zice:
"- Ai băut, ai fumat! Ştiu eu sigur! SUFLĂ!
- *suflu*
- *adulmecă* Ai gumă la tine! Deci ai fumat!
- N-am fumat! Pe cuvântul meu! JUUURRRRR!!! (Fie că am făcut-o sau nu.)
- Bine, bine. Dacă fumezi vreodată, eu aflu şi te prind, ştii, şi nu mai mergi nicăieri.
- Bine, pa."
Cu tata, de altfel, el mă sună o singură dată:
"- Ce faci Mircea? Te distrezi? No, fain. Ai agăţat ceva? No, hai, că te las, poate ai treabă. PA!"

Gata, că eu aici am scos doar părţile proaste. Zilele următoare, concurs între mama şi tata, şi poate un alt concurs.
Did you like this post?