Frustrant ep. 9 - Despre ţîgani.

Nu mai am ce scrie şi de vreo săptămână Raul mi-o cerut să fac un review şi îl fac. Până atunci, vreau să anunţ că noul clip a fost filmat, este în faza de editare şi probabil că în weekend va fi bun de vizionat.

Următorul text conţine rasism.
Azi scriu despre rromi ţîgani. Nuştiu de ce alte popoare îi numesc gypsy că nu le e bună denumirea. Că ei sunt ţigani. Ei aşa sunt. Şi se împart în două categorii:


Categoria I
Categoria primă îi cuprinde pe ţîganii ăia răi. Ăia ce cerşesc, că majoritatea cerşetorilor, despre care scrisesem cu ceva timp în urmă, şi ăia ce nu se spală şi umblă prin centru cu 70 de copii după ei. No, ţîganii ăia vin la tine şi dacă ai ceva în mână zic: "Băiatu, dai şi mie?". Sau stau în colţul străzii cerând bani. Sau îi vezi de cele mai multe ori cum trec pe lângă tine şi put, şi mă chiar dezgustă felul ăla de a trăi, cătând chestii prin gunoaie. Bine, recunosc că nu e toată vina lor, dar din cultura mea generală modestă, Ceauşescu le-a dat centrul şi casele vechi ţiganilor care le-au distrus mai apoi şi acum nu au locuinţe şi alea alea. Dar cine i-o pus să şi-o facă cu mâna lor? Acum ne bântuie străzile majoritatea care stau şi cerşesc. Sau tot din categoria asta sunt cei pe care îi apreciez oarecum, că nu şi-au distrus locuinţa din centru şi şi-au găsit loc de muncă la Urbana, şi mătură noaptea străzile. Că acolo doar ţîgani vei vedea, niciun român, aia e firma lor.

Categoria a II-a
Ăştia-s ţiganii cu care nu am nimic de a face (sau cum s-o scrie). Mă refer la ţiganii ăia ce stau în şatră şi poartă haine colorate şi fuste şi fabrică ceaoane şi potcoave. No, ăştia-s chiar ok că nu prea fac lucruri rele şi îşi cultivă obiceiurile şi duc mai departe tradiţia. Ei îs ăia ce fac palate mari şi se şi încaieră şi chestii, dar asta e, ei nu cerşesc, îşi câştigă drept banii ŞI SE SPALĂ (am ceva cu asta, îmi pare rău).

Şi aşa, ca un final, hai să vă povestesc o întâmplare din faţa galeriilor LaFayette din Paris, când am fost în Franţa:
Era o ţîgăncuşă ce se tot plimba pe-acolo strigând "s'il vous plaît, monsieur, donne-moi!" şi tot se învârtea p-acol. Şi noi tot vorbeam între noi pe-acolo şi vine la noi tot cerşind franţuzeşte şi noi ziceam în româneşte "no, uite cum se face de ruşine în loc să se angajeze" şi ea zice: "Aaa, voi sunteţi români? Daţi-mi şi mie 2 euro!". Şi aşa a fost...