Ce e şi cu numele astea?!

Bă, stăteam chinuit încă o dată de faptul că port patru nume după mine şi mă gândeam: la ce dracu' s-o inventat şi al doilea prenume? Adică, zău, dat fiind faptul că părinţii mei şi-au păstrat numele dinaintea căsătoriei şi m-am pricopsit cu două nume de familie, nu puteau să-mi pună doar un singur prenume, Mircea? Dar ei nu, că dacă pe tata-l cheamă Dunca, şi pe mama Dohotar, să-l cheme Dunca Dohotar, iar dacă pe bunicul din partea mamei îl cheamă Mircea şi pe cel din partea tatălui îl chema Ioan, să-l cheme Mircea Ionuţ. Adică, what the hell? De ce? E o teorie complet ilogică şi mă frustrează până la măduva oaselor. Ionuţ nu îmi foloseşte aproape deloc! Aproape, pentru că primesc felicitări de patru ori pe an, de ziua numelui. În rest, atât! Nimeni nu mă strigă Ion, Ionuţ, Nelu, Nuţu (doamne feri!) sau altfel, nimeni nu apelează la mine pe calea acestui nume şi sper nici să nu înceapă nimeni acuma. Deci al doilea prenume e complet nefolositor! Poate că nu ar fi așa de deranjant dacă aș avea doar un nume de familie, dar, având două nume de familie, zău că nu-mi trebe şi al doilea prenume.
Acuma vreau să întreb: vouă vă foloseşte vreodată al doilea prenume (dacă aveţi)? Dacă da, cum? Răspuns obligatoriu.
Tweet