I got glasses.

clark kent.

Într-adevăr, poate că îmi stă bine cu ochelari, atât timp cât azi la școală n-am primit nici o replică dură sau vreo insultă (înafară de profu' de civică, cliché). Mi-am făcut ochelari, strabism+hipermetropie, 2 în 1.

Când am ieșit de la școală m-am cărat fain frumușăl către optică, mă sunase nenea că o venit ochelarii, m-am dus cu un coleg.
Și am intrat, mă gândeam "gaata cu vremea bună, tre' să suport insultele".  Nici n-am gătat bine de mă gândit că ies din optică și-ncepe Cristi (colegu' meu) cu sarcasmul și glumele și căcaturi; nici să nu zic că odată ce mi-am pus ochelarii pe ochi și m-am uitat în jos, parcă umblam în genunchi, așe aproape era pământu. În capul meu era cam așa ceva: "ce mama dracului se uită toată lumea la mine? pfai, bag pula, îs urât (I don't say?). îs și mai urât, arăt mai ciudat. no, m-o mâncat pe mine-n cur să-mi fac rame nerdy. nu-mi stă bine. ce te holbi tu prostă? n-ai mai văzut ochelariști?" iar când am ajuns acasă, bineînțeles, mama: "voaaai, dragu mamii ce frumos ești!". Gândul meu a fost "voaaai, 'te naibii de mincinoasă.".
Singuru' care mi-a împărtășit din gânduri în prima zi cu ochelari a fost tata: "bă Mirciu, semeni cu Clark Kent".

Pe de altă parte, în următoarea zi, adică azi, a fost o explozie de complimente, nu m-am mai simțit așa de pupat în cur apreciat de mult timp. "ioai mă, ce fain îți stă / iiiih ce bine îți stă! / hipster look good / chiar îți stă fain cu ochelari :D -sau chiar- le smart blogger style" mulțumesc la toată lumea că mă încurajați, but seriously.

Aaaaand that's the story fo' tonight, true story. Cheers!