De ce minţim? E o chestie discutată de milioane de oameni în lume, e studiată de toţi psihopaţiilogii. Noi minţim, în cele mai multe cazuri pentru a ascunde o chestie şi apoi să iasă totul bine. Deci minciuna se împarte în 2 categorii:
1. Minciuni nevinovate
Minciunile nevinovate sunt acele minciuni care ascund lucruri mici, care nu fac rău nimănui, dar te ajută să ieşi din bucluc sau să eviţi posibilitatea de a intra în bucluc. Minciunile nevinovate sunt alea pe care mai toţi elevii le folosesc la şcoală, gen: "Mi-am uitat caietul acasă. / Mi-am uitat caietul în bancă şi n-am avut unde scrie tema. / Mi-am confundat caietul cu cel de franceză. / Am fost toată dupămasa la spital şi n-am putut scrie tema. / N-am scris tema pentru că Chuck Norris mi-a rupt mâna cu care scriam şi a ascuns-o într-o ghenă din Luciferville, oraşul lui Satan, şi a trebuit să o caut până mi-a explodat capul." Cred că înţelegi. Mai mult, minciunile inofensive, nevinovate, nu vor face lumea să sufere dacă află adevărul. Dar dacă minţi aşa: "Şti că ţi-am zis că am dat test la mate? Am luat 9. Dar...ăăă... am aruncat testul." şi apoi vede în catalog la şedinţă că tu ai 5, nu 9, pe test, o poţi încurca binişor.
2. Minciunile vinovate
Sunt minciunile alea gen "Te iubesc, nu te-aş înşela niciodată!" (iar în fiecare dulap din casă se mai ascund câte 2 amante), întâlnite cel mai des în relaţii, la chestii sentimentale, sau în telenovele ("Nu eu l-am omorât pe tactu, a fost vărul meu geamăn."). La minciunile astea, când se află adevărul, lumea suferă foarte mult, cel care minte o păţeşte, vine Jose Armando şi-i dă cu o puşcă in cap până intră în comă, sau se sinucide cineva (în telenovele, de obicei).
3. Minciunile neintenţionate
No, pe astea nu mai ştiu cum să le definesc. Sunt alea care le zici când nu şeti atent, se mai pot numi şi minciuni din neatenţie, atunci când minţi din greşeală, fără să vrei, înţelegi tu.
No, gata postul, şi nu uita: minciuna are picioare scurte! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu