Rămas bun...

Pentru că am fost foarte îndurerat de pierderea lui Alex, i-am făcut, cu lacrimi în ochi, o poezie.

Rămas bun...


Acum o să vorbesc şi despre crudul adevăr:
Ieri mi-a murit un văr, acum părinţii lui îl trag de păr,
Şi zbiară, că vor să ias-afară
Dar gata! Pe viaţă sufletul o sa îi doară.
Mai ieri îl vedeam alergând, îl auzeam cântând.
Acum se duce spre mormânt, şi aud mii de voci plângând
Şi spunând: vere, frăţioare, fiule, de ce te duci?
Şi pleacă, Rai sau Iad, acum el este la răscruci.

Nasul / Ada Milea şi Bobo Burlăcianu

N-am prea pus cultură pe blogul ăsta, uite o piesă ce m-a impresionat în mod plăcut.
Ada Milea şi Bobo Burlăcianu (de la Fără Zahăr) interpretează "Nasul" după N.V.Gogol. Aveţi mai jos cele trei părţi.

Luceafărul Culinar.

Pentru că mi-e foame, o variantă mai nouă a luceafărului.

Au fost odată-n "Bucătar",
Au fost ca niciodată,
Cu-un skill gigantic culinar
Un aragaz şi-o fată.


Sărmana, ea, n-avea părinţi
Şi n-avea nici "lovele"
D-avea mâncare între dinţi,
Că nu vrea să se spele.


Din umbra unor simple bolţi, 
Ea pasul şi-l îndreaptă
Către un tomberon în colţ,
Şi-ntinde mâna dreaptă.


Privind agale şi uşor 
Mişcă ca o balenă,
Şi ambalajul de-Unisol
Se răsturnă în ghenă.
........................................
La câţiva paşi în urma ei
Acolo în odaie
Şi aragazul vrea scântei,
Doreşte o văpaie.


Şi ea duios la ochiul drept
Porneşte o făclie,
Şi vrea ca să gătească piept
De pui, în buc'tărie.


Şi în ulei, în luminiş,
Chipu-i se reproduce,
(Şi mie-mi vine să mă piş,
Da' parcă nu m-aş duce.)


Ea, privindu-l cu surâs
Se-ntinde. Aprinde hota.
Că când termină de gătit,
Vrea să primească nota.


Iar ea, vorbind cu el aprins, 
Măreşte şi făclia
Întinde mâna; aprinde haina,
Apoi bucătăria.


Cobori în jos, luceafăr blând,
Că de incendiu-i starea,
Pe aragaz nu-l poţi salva;
La cer i-i înălţarea.


El plângea cutremurător,
Se aprindea mai tare;
Cu butelie-are motor
Ş-îndată-n aer sare!


Şi apa cu care e stins, 
În cercuri se roteşte.
"Din cauza ei s-a aprins, 
Şi jur că mi-o plăteşte."


Uşor el plânge pe un prag,
Colo-n bucătărie,
Care s-a cam carbonizat,
Şi n-o să-şi mai revie.


Părea un bun dispozitiv
Şi orice putea găti.
Acum s-a ars definitiv
Şi-acum nu va mai fi.


Iar umbra fetei străvezii
E albă ca de ceară:
"Ce la mustaţă am scăpat!"
Credea că o să piară. 


Făcut în întregime de mine. Dacă v-a plăcut daţi like. :)

Când eram copii...

O nouă poezie. :)
Când eram copii...
Magnificul, fermecătorul timp
Ce nu-l vom retrăi vreodată,
Vremea ce-a apus demult
Nu se va-ntoarce niciodată...

Repetabila povară.

Ţin să anunţ că Adrian Păunescu mă fascinează prin poeziile lui. Şi iată poezia pe care o ador cel mai mult:
Repetabila povară
                  Adrian Păunescu
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu...

Scrisoare unui nevinovat.

Salut din nou!:). Azi am să fac publică prima mea poezie. Am scris mai multe dar asta e prima pe blog. Lăsaţi părerile.

Scrisoare unui nevinovat
Va veni odată clipa când in urmă vei privi,
Şi vei vrea să reînvie multe lucruri, nebunii.
Dar trecutul se ascunde, nu revine niciodată,
Numai amintirea spune că aşa a fost odată.