Adio, blogger!

Hello. Poate sunteţi supăraţi sau îngrijoraţi sau poate vă doare-n pulă de mine, dar am venit aici cu melancolie să îmi anunţ plecarea de pe blogger după 2 ani de activitate. Blogul rămâne deschis în continuare, însă pe mine mă veţi putea găsi pe tumblr. A fost o plăcere vinovată să scriu aici, tocmai de aia nu şterg blogu', poate mai citesc şi eu din posturile vechi. So.. rămas bun, toată lumea!

Guest post: Povestea muncitorului Marian cel cu două mănuşi

Deci, un camarad blond (m-a rugat să nu-i menţionez numele) mi-a relatat ieri o poveste, şi s-a oferit să o redacteze ca un guest post pe blogul meu. Citiţi-o toată, merită, şi împrăştiaţi-o şi pe la prieteni, rude, colegi, câini, muncitori cu mănuşi sau babe senile.

Povestea muncitorului Marian cel cu două mănuşi

Lumina soarelui strălucitor se reflecta din acoperişul nou construit al Bisericii Evanghelice, încă rămasă în lucrări, spre a fi finalizată în luna mai. Vremea de afară, o zi caldă a lunii iulie, spre orele cincisprezece, era extrem de călduroasă şi îndemna oamenii la leneveală, indiferent dacă erau la muncă sau nu.

Acest lucru apărea şi la un aparent simplu lucrător la liftul din interiorul casei sfinte. Cu unul dintre bocancii plini de noroi şi zgârieturi ieşite din comun în mijlocul camerei de odihnă, iar celălalt încă stându-i în vârful piciorului din cauza grabei, pe salteaua cu arcuri mâncată de timp a singurului pat din cameră stătea un om de o structură atletică, cu părul şaten bifurcându-se în şuviţe ce îi atingeau obrajii. Vântul intră pe fereastra deschisă larg şi îi alungă pletele de pe faţa-i.

El parcurgea mişcări continue verticale cu mâna sa stângă pe cel mai important organ al lui, penisul. Vibraţia creată de neregularităţile mănuşilor pe extremitatea sa îl făceau să se simtă bine, ca şi cum o sută de zeităţi feminine îşi unduiau corpurile lor perfecte în diferite mişcări în jurul lui.

Muncitorul purta mănuşi dintr-o anumită cauză. El se credea special în felul lui având un fetiş. Se simţea special ştiind că nimeni altcineva din lume nu se gândise anterior la acest lucru: să porţi mănuşi în timp ce te masturbezi. Dar băiatul nostru a adus această metodă la un nou nivel. Ideea de a-şi pune lipici pe materialul textil ce-i înconjura mâna i se păru nemaipomenită. Iar nervii de pe pielea pulii sale agreeau asta, mai ales când termina şi trebuia să o lase. Era un masochist.

Însă în acest timp mâna lui stângă nu era îmbibată de lipici. Cea dreaptă, totuşi,  avea în palmă o cantitate măricică de lichid lipicios, pe degete nu, pentru că se apucă de ele atunci când termină şi vrea să şi-o dea jos.

#6: Homophobic Clown

(Nu cred că mai citeşte cineva ce scriu eu pe-aici, oricum. Dar dacă vreun rătăcit vede asta, aştept un like la post, sau un comentariu, pentru a vedea cam câtă lume îmi mai accesează utopicul website. Astfel, în funcţie de câţi oameni se arată activi, eu voi continua mai mult sau mai puţin, activitatea de pe-aci.)

So, here I am, după 4 luni fără desene, unul nou:

Un bizon în trafic.

Îmi fac reintrarea fastuoasă în arena propriului blog misogin prin amintirea unei întâmplări. Întâmplare la care, din coincidență, am fost martor.

Deci, mergeam la magazin cu vreo două luni în urmă să cumpăr scobitori, în timp ce ai mei stăteau ca belfării la masă cu stomacu' mai pușcând, și cu mâncare-ntre gingii. Și cum, vorba vine, orice prost se scobește-ntre dinți după ce-și umple grumazu', cela' care nu-și bagă scobitori între carnasieri, trebe musai să le procure pentru restu'. Acela-s eu. Și cum mergeam spre magazin, ajung, ca tot drumețu', la semafor. Așteptând să trec strada, pe banda mașinilor vin, unul după altul, doi bicicliști. Primul, motivat de semaforul hepatic, se screme și trece pe galben, iar al doilea, se oprește, că semaforul se făcuse roșu, și rămâne în fruntea coloanei de mașini. Oamenii așteptau la stop. Se face verde pentru pietoni, și eu trec.

Elevii si gandurile lor

- Lapusneanu s-a tinut de cuvant cand a zis ''De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!'' dovada ca azi cel mai intilnit nume este Popescu.

- Zoe si Tipatescu se iubeau pe la spate.

- Ion Creanga s-a nascut intre anii 1887-1889.

- Imparatul avea o gradina si in fund un mar.

- Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.

- Este bine sa mai si citesti, decat sa tai frunza la caini degeaba.

- Cristofel Columb a plecat in America unde s-a insurat cu o bastinoasa.

- In cunoscuta balada Miorita, sunt descrise cateva intamplari in care sunt implicate doi criminali, o oaie turnatoare, si un cioban ce socheaza prin prostia lui.

- Toma Alimos era viteaz pt. ca cu o mana conducea calul, cu o mana isi tinea matele si cu o mana se batea cu Manea..

- Inima este impartita in doua atricule si doua testicule.

- Capitala SUA este Casa Alba.

- Moromete plecase in excursie sa vanda cerealele.

- Femeile ramaneau acasa in loc de barbati.

- Antarctica este un continent alb din cauza zapezilor care nu se mai topesc odata.

- Eminescu este trist pentru ca nu a reusit sa faca nimic in viata lui.

- Viata albinelor e primejduita mereu de insecte ca: tantarul, viespea, soarecele si ursii care se urca in fagi unde sunt albinele stranse in colonii si depun miere.

- In padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa.

- In nuvela La vulturi de Gala Galaction, sunt descrise aventurile unei alpiniste curajoase fugarite de turci, si copii ei.

- Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia. In Scrisoarea a treia se desfasoara batalia de la Rovinari.

- Poemul Miorita circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice.

- Animalele salbatice traiesc in padurea zoologica.

- Datorita faptului ca Lapusneanu chinuia pe boieri taindu-le nasul, urechile, mainile, etc, el le-a devenit antipatic acestora.

- Harap Alb era femeie se imbraca in alb si semana cu Mihaela Radulescu.

- La batranete imparatul naste un fecior.

- Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decat in scris.

- Vitoria, pe langa calitatea de mama avea si pe cea de tata, calitate care este mult mai dificil de indeplinit.

- Podul de la Drobeta Turnu-Severin, a fost construit de Apollodor din Damasc, al carui picior se mai vede si astazi.

- Rascoala de la Bobalna a inceput pe un deal si s-a terminat in 1438.

- Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei avand in zona o prezenta statornica.

Cum să grăiești pe ardelenește.

Hai să scriem oțâră, că n-oi mai pre scrie de-amu-ncolo că doară vin examinile celea grele de tăt. No, d'amu vă gâniț' ce dumnezo îi cu graiu ăsta de-l grăiesc io amu. Apăi, amu am de gând să v-arăt niște cuvinte de pân' zona rurală în care am crescut io, cuvinte pe care le-am auzit de-a lungu' vieții mele la bunici și rude.

No ia, ni:

Guest post: Despre Facebook

Salut, eu sunt Raluca și ăsta este un guest post.

Astăzi aş vrea să vorbim despre ceva foarte comun în secolul XXI, şi anume Facebook-ul. Mai nou au început si persoanele vârstnice să îl utilizeze, lucru ce mă încântă, dar mă şi sperie în acelaşi timp, din moment ce cea mai bătrână persoană care a utilizat această reţea de socializare avea cam...102 ani! Şi, şi mai culmea, a ajuns să atingă numărul maxim de prieteni, adică 5000, doar pentru faptul că avea o vârstă aşa de înaintată!

Dirty language.

După cum puteți observa de mai bine de un an încoace, motto-ul blogului meu este doar un îndemn, nimic respectat. Astfel, "think positive", o frază care te face să te gândești la curcubeie și unicorni este imediat scoasă din peisaj de numărul exhaustiv* de postări negativiste.

Bineînțeles că lumea mi-a mai spus "uite bă ce figuri are ăsta-n el, tăt scrie despre nemulțumiri" însă asta nu o să mă determine să îmi schimb felul de a fi și de a scrie, așa cum și-au schimbat trupa Alb-Negru genul de muzică.

Unde am vrut să ajung cu chestia asta? Păi, uite aici:

Spre bucuria unor prieteni din și dinafara zonei în care trăiesc eu, care știu că vor aprecia postul ăsta, aduc după lungi așteptări o listă de vorbe de duh, limbaj vulgar și înjurături, practic, dintre favoritele mele, pe care obișnuiesc să le folosesc în momente critice.

WARNING: Urmează limbaj nerecomandat anumitor vârste, celor care detestă vulgaritatea sau nu gustă umoru vulgar. This post is made for fun.

Easter

După o lungă pauză cauzată de durere în capul mădularului, au venit și Paștele. Sărbătoare pe care vroiam să o celebrez printr-un comic, dar îmi era prea lene.

Spre deosebire de Crăciun, sărbătoare care ar fi perfectă dacă nu ar fi iarna, unde ăla se naște, 3 magicieni se duc și îi duc cadouri și în fiecare an și noi primim cadouri de la un 'Moș Crăciun', o legendă post-comunistă, paștele (Paștile, nu știu cum îi corect) sunt o sărbătoare la care în prima seară lumea merge la biserică și ia vin cu pâine și-l mâncă treptat în cele 3 zile.

Stereotipuri

Mă inspir din magnificul camarad tovarăș Ștefii cu postul ăsta. Astăzi vom dezbate problema stereotipurilor. Du-te în Franța/Spania/oriunde vrei și zi-le că ești român, și apoi observă cum își leagă portofelele cu 4 lacăte, lanțuri de 10 m grosime și te mai fac și țigan împuțit. De acord? Ei bine, ăsta este un stereotip, românii sunt automat asociați cu eticheta de "cerșetor", "țigan", "hoț" și noi știm că nu-i așa, dar ei nu știu.

Acum, că am lămurit problema definiției, care sunt stereotipurile bine definite în societatea internațională?
americani - grași, obezi inculți.
arabi, indiferent din ce țară - teroriști care cel mai probabil au o bombă la ei, plini de bani, iubitori de petrol care își acoperă muierile cu pânză neagră.
canadieni - plictisitori, iubitori de hochei, anti-americani, EH?
francezi - mâncători de brânză, puturoși iubitori de vin.
nemți - organizați, pricepuți în mecanică și industrie
chinezi - oameni galbeni cu p*la mică care contrafac diverse obiecte cu mărci de renume la o calitate sub standarde.
jamaicani - mai are rost? ia, mai bine ascultați asta.
evrei - oameni care nu-l respectă pe Iisus (big up), lacomi ce știu bine să se târguiască. + îl au pe Borgore, (double big up!)
majoritatea africanilor, priviți ca o singură națiune muritoare de foame de către necunoscători.
ruși - давай давай, водка, водка!
femeile latino-americane - "Hey kids, it's Borgore, do you know what's hardcore?"
români - hoți, țigani jegoși ce trăiesc în corturi, involuați, fără tehnologie, copiii lui Dracula.

Stereotipurile se pot face și în funcție de sex (fetelor, voi aveți internet în bucătărie de îmi citiți blogul?) sau de rasă (da, mă refer la partea aia cu asiaticii experți în orice) sau chiar față de o anumită persoană. Ia, care dintre voi se gândește la cuvântul "god" (dumnezeu) când pomenesc de Chuck Norris, Freddie Mercury sau Morgan Freeman? Dar "awesome" când zic de Neil Patrick Harris? Exact, persoanele astea devin niște legende în subconștientul nostru. Dar eu mă limitez la lecția asta de cultură civică pentru azi, mâine e 1 aprilie și v-am pregătit ceva frumos. Cheers!

Mircea Little Troll

Că tot vine peste o săptămână 1 aprilie și știu că unii vă pregătiți cu farse colosale, eu încă îmi amintesc năzbâtii făcute cu ani în urmă, nu chiar de Ziua Păcălelii. Păi, ca o idee generală, postul ăsta aduce un plus Ghidului despre cum să îți omori timpul liber pe care vi-l recomand să-l citiți.

Okei, nu mă stresez cu flashback-uri în căpățâna-mi seacă, dar mi-am adus aminte de ceva chestie de pe clasa a 6a, când am ieșit cu doi colegi de la ore, eram un troll mic și atunci. Am intrat într-o alimentară maaare, în care se aflau doar cele două vânzătoare. După ce mi-am belit eu ochii pe-acol o vreme bunicică am purtat un dialog frumușăl (trollish) cu una dintre vânzătoare:

"-Puiule, te pot ajuta cu ceva?

-A, săr'na, da.. adică...

-Zi puișor, e vreo problemă?

-Ăăă, aveți biscuiți de-ăia cu cremă, cum le zicea..

-Eugenii?

-Aia-i. Aveți?

-Cuum să nu puișor, sigur că da. Avem cu cacauă, cu vanilie, cu lămâie..

-Oaaa, cu lămâie?..

-Da, da! Da, puișor, dorești?

-Eww, nu! Mie nici nu-mi plac eugeniile, dapăi cu lămâie!

-Ș-atuncea la ce mama dracului mai întrebi mă copil prost?! De-aia te trimite mă-ta la școală mă? De-aia? Să-nveți să-ntrebi ca bou'? Ieși afară mă nesimțitule!" - și m-a scos afară.

Plecând din alimentară, aflată la vreo 50m de stația de autobuz, care era pe partea cealaltă a drumului, am zis "fugiți bă!" către cei doi amici și am luat-o toți trei la fugă după un autobuz pe care scria mare și luminat "UNIREA" (cartierul în care locuiesc eu). Trecem strada pe roșu la semafor, autobuzul dă să plece din stație și ne vede, se oprește și deschide ușa. Eu mă întrept în pas alert către ușă și întreb pe nenea șoferu cu accent țărănesc Genuine Ardeal: "Ăsta cătă Bârgaie mere?" (Bârgăul fiind o vale cu mai multe sate gen Rusu Bârgăului, Prundu Bârgăului, Tiha Bârgăului etc.; therefore bârgău, plural bârgaie). Reacția șoferului: "Ce Bârgău îți trebe, dumnezău' tău de copil prost?! Vai dar futu-ți pizda mă-tii de prost!" și pleacă. Clar, o trebuit să-l aștept pe următoru autobuz, but as they say, totally worth it. 

Hope you enjoyed my story. 

Cheers!

Vloggeri români

După mai bine de-o săptămână de blog gol, mi-am luat inima în dinți și am scris postul.
Voi... voi vă uitați la vlog-uri și vloggeri mă? Dacă cumva acuma ați ieșit din peșteră și nu prea știți despre ce vorbesc, vă explic în câteva cuvinte simpluțe: un vlog e ca un blog, dar video. De fapt nu chiar, într-un vlog, o persoană își spune gândurile, vorbește pe un anumit subiect, arată alte video-uri virale populației, răspunde la întrebări primite de la fani și hateri și alte chestii.
Există vloggeri pe net? E plin You Tube-ul de ei. Fred Figglehorn, Ray William Johnson, Josh, Shane Dawson, Smosh și alții, sunt cei mai cunoscuți și fac bani din asta pe tot meritul (unii), având haz și fiind amuzanți și tăt ce vreți. Dar cât despre vlogging-ul în România, chestia e doar la început. Cu toate astea, avem aici câțiva tineri talentați a căror menire este să facă vlog-uri. (Nu am prea multe de zis despre ei, vă las să îi descoperiți voi înșivă, eu doar îi menționez, voi dați click, ei se bucură. Da?)

Alex Contraș

Skivo

Aldusca aka Capusa

TheLife1996  / TheLifeinRO

Mai sunt și alții, nu mi se par chiar așa buni. Biine, sunt și ei bunicei, fac eforturi și ei, știu. Btw, cei de mai sus au și un channel pe care colaborează făcând video-uri pe diferite teme, mie chiar îmi plac tipii ăștia. Channel-ul e aici: CollabDeMaturizare
Să sperăm că ajung și ei unde sus, trebuie doar să-i susținem/ți.

Eh, cam atât pentru azi, urmează încă un ghid când o să scap puțin de școală, restul știți și voi: like, share, tweet. Cheers, tovarăși!

Video cu pisici

So, am auzit că vă plac mâțele.

Manele

Ciki-ciki-dalala, trrrrâta-dalala, să moară dușmanii mei, că scriu pe blog despre ei..
Așe, acuma că v-am atras atenția printr-un vers ce rezumă postul, pot da pariu cu tăți care citiți asta că ați cântat primul rând pe ritm de manea.
Și nu știu de ce m-am exprimat așa fain în titlu, că tăt îi fac cu ou și cu oțet pe maneliști. Cine sunt maneliștii? Ei sunt niște creaturi ce se găsesc în granițele Rromâniei și fac parte din rasa Țîganus Jegosus Sapiens. Se aseamănă la înfățișare cu oamenii de rând dar se deosebesc prin faptul că poartă niște haine pe care doar cocalarii le folosesc și ascultă deșeuri. Nu mă, nu ascultă Justin Bieber și nici Rebecca Negru, ci ascultă,

[ATENȚIE: Link-ul pe care urmează să dați click poate produce stări de greață, acte de vomit și leșinări instantanee, dărâmări de pereți, diaree explozivă, sifilis la coaie, lucicoș, cancer la pleoapă, broaște în beci, jeg păros după ureche și în cel mai rău caz, plăcerea de a asculta.]

...ascultă asta, dragii mei. ȘI NU, NU SUNT RĂSPUNZĂTOR DACĂ PĂȚIȚI CEVA DE MAI SUS. A, am uitat să adaug că beția este cel mai bun scut protector împotriva efectelor de mai sus. Să fim serioși, câți dintre voi nu vă rupeți măcar oțârucă pe manele când vă îmbătați mă?
A, vezi, era să uit să menționez că manelele nu este muzică ci un fel de sunet tânguitor de împerechere pentru cocalari și ciori țigani și un vâjâit ciudat ce creează euforie și constipație pentru cei în stare de beție.

Urmează să mă leg în continuare de versurile lor. Pentru binele SLQ am făcut ceva research pentru versuri de manele:

      Hai în Mercedes, hai în avion, 
      Și la sutien să-ți bag un milion.

      Și când mor am valoare, la sicriu fac buzunare
      Să vadă dușmanii bine că-mi iau banii dupe mine.


      Te ador te ador te adoooor iubirea vieții meleeeee,
      Și te iubesc de la pământ până la ceer, și dincolo de steleeee!


No hai, care facem un karaoke pe manele fără alcool? Nu puteți, pentru că astea aclamă că Nicolaie Puță și Florin Șuncă York și Dan Viezure are multe femei și multe miare de ieuro și are și dușmani pe care îi bagă în groapă, iar voi n-aveți așa ceva.
No, vă mai gândiți la asta și-mi dați un like. Vă pup pă portofel dupe tronul meu de aur pe care îl am așa cum nu are dușmanii mei.

Super Meat Boy

Meat Boy - protagonistul jocului

Dacă până acum, pentru voi, gamerii, SMB însemna ceva legat de seria Super Mario, totul s-a schimbat odată cu intarea pe piaţă a succesului  Super Meat Boy. Acesta este un platformer indie lansat la finele anului 2010 de către Team Meat în colaborare cu Newgrounds ca o continuare a unui joc flash, Meat Boy şi este disponibil în varianta pentru Xbox Live Arcade, PC şi Mac. A fost anunțat și pentru WiiWare, dar din cauza limtărilor consolei de la Nintendo, develpoarea jocului pentru Wii a fost anulată. Acesta a fost nominalizat drept 'Cel mai bun joc al anului 2010'  şi 'Cel mai dificil joc' de către variate site-uri şi organizaţii de gaming, însă a şi câştigat la capitolul 'Cel mai bun joc indie' şi 'Cea mai bună coloană sonoră'.

Amintiri din epoca de aur...

Așa scumpilor, pentru că tot circulă un curent prin școală, printre prieteni și prin Franța, direct la to'arășu Ștefii, care mai nou s-a apucat de vlogging, am să vă zâc o poveste despre comuniști.

Sunt post-revoluționist (adică m-am născut după revoluția din '89, nu-s un post despre revoluții), deci nu am prins vremurile fantabuloase ale Răposatului. O să fac o comparație dintre vremea de atunci (adică între '65-'89) și actualul prezent. Sunt șanse mari ca ceea ce scriu eu să nu fie în totalitate adevărat, v-am zis, nu am trăit nimic.

În vremea aia știu că toată lumea făcea o școală, fie ea doar liceu sau o școală de meserii, fie o facultate, două, dar nimeni nu rămânea prost, ca să zic așa. Astăzi, jumate din elevi îi găsești la țigară, prin baruri sau la f*tut, și jumate nu sunt, pentru că părinții de la țară trebuie să țină copilul pe câmp cu vaca.
Și după ce gătai școala, primeai de la stat un loc de muncă în fabrici, pentru că atunci țara avea o producție internă frumușâcă, și primeai și o casă (în chirie), îți găseai o femeiușcă la locul ei și făceai copii, că atunci era interzis avortul, și o mămică la 24 de ani era bătrână. Astăzi, după ce gați o facultă, plătită de mămicuța și tăticuțu', dacă nu te angajezi și nu ești băiat deștept, ori te-apuci de furat haine și de vândut droguri, ori le mai f*ți încă câțiva ani din viață alor tăi. Și bagi p*la într-una de vârsta ta, adică 24 de ani, și ești acuzat de pedofilie și te bagă la zdup câțiva ani și când ieși e prea târziu să te mai angajezi în sistemul de azi, și ți-ai căcat viața.
Mai știu că pe vremea aia nu se găseau atâtea câte se găsăsc acum, numa' că atunci:
  - ei importau de la noi
  - noi îi împrumutam pe ei
  - etc.
Și încă o chestie vreau să abordez: mass-media. Erau atâtea ziare atunci? Nu. Dar îți f*tea cineva mintea cu ce mai face Crudu și Sensual și Drăgușanu la Capatos în emisiune? Nu, toată lumea era la locul ei, cenzura era în floare. Cu două chestii nu sunt de acord:
1. De ce erau doar 2 ore de curent și TV, seara, și în rest beznă? Puteau la fel de bine să difuzeze ode Tovarășului și filme românești, că au fost multe, har domnului.
2. De ce nu îi lăsa Ceașcă pe români să iasă din țară decât cu viză și aprobare de la To'arășa Elena, și și atunci, doar în țări Socialiste? Se temea că pierde din populație? În momentul ăsta, țara are aceeași populație pe care o avea în '75.

Hai să vă zic ceva: în '89, când or murit dictatorii, România nu avea datorie nici 25 de bani la nici o țară, și tot în '89, România a avut cea mai mare populație din istorie: 23 de milioane jumate de locuitori. De atunci tot scade, și oamenii nu mai vor să stea în țară și țara moare.

[Edit] Idiot cum sunt, am enumerat doar părțile bune ale comunismului. Situația de atunci nu era chiar așa roz cum pare. Miliția comunistă avea dreptul la foc liber oricând li se scula lor, puteau omorî oameni nevinovați că așa vroia Nea' Nicu. Oamenii stăteau la coadă cu orele pentru a lua un kil de zahăr și o jumătate de pâine. Dacă ziceai un banc despre comunism erai ucis. De 23 august, toată lumea asista la parade închinate dictatorului murind de foame și de sete pentru a-l slăvi pe Ceaușescu. Lumea făcea frig în case, nu aveau căldură numai cu porția.


României democratice, de azi, i-ar prinde bine DOAR, deci doar unele părți din regimul de atunci: chestia aia cu disciplina în școli, repunerea în funcțiune a fabricilor și industriei și cam atât.

Gândiți-vă și voi la toți oamenii care au murit uciși de armele socialiste, și întrebați-vă părinții mai multe, făceți-vă o părere despre comuniști, și lăsați-o în  cutia de comentarii de mai jos.

Și ca să închei, o maximă pe care mi-a zis-o bunicu' chiar azi dimineață:
De câte ori deschid fereastra,
De-atâtea ori la loc o-nchid.
Și fiindcă-s fericit de asta,
Din dragoste te cânt, Partid!


Прощайте, товарищи!

Windows 8: Review

Marii corporatiști lucrează în ultima vreme la un nou sistem de operare care se anunță propice atât pentru tablete cât și pentru desktoape.

Windows 8 se prezintă foarte bine, cu un sistem de operare ce folosește în principiu interfața de Windows 7, dar și cu o interfață Metro (adică aia de pe Windows Mobile 7) pentru meniul de start, control panel, meniul de căutare (search).

Resursele pe care le consumă sunt mici, cerințele minimale fiind următoarele:
Pentru versiunea pe 32-biți, 1GB RAM și minim 16GB spațiu liber;
Pentru versiunea pe 64-biți, 2 GB RAM și minim 20GB spațiu liber.

Ce se prezintă absolut nou în această versiune este interfața Ribbon pentru navigarea în foldere (ribbon = barele alea de sus cu iconițe mai mari și tab-uri, cunoscute mai ales în Microsoft Office 2007-prezent și Paint din Windows 7); Internet Explorer 10 incorporat (care nu suportă Flash sau orice plug-in ActiveX, că normal că Gates trebuia să o dea și în bară, dar rulează pe HTML5); aplicație metro Windows Store; și bineînțeles mult-așteptata interfață Metro, cea folosită la Windows Mobile 7 și, din câte am înțeles, la Zune.

Acuma, eu mă bucur (în mare parte) de Windows Developer Preview Build 8102, adică versiunea Beta de Windows 8, pe care o puteți lua și voi de pe site-ul oficial Microsoft, care, se pare, că folosește interfața Metro în flash-uri (pe care ironic, IE10Metro nu le suportă); am să pun ceva screenshot-uri.

Scorpions at Cluj Arena

Serus lume. După cum știți și ați văzut și voi, pentru că știu că majoritatea ați fost, aseară a concertat trupa Scorpions în cadrul turului de retragere, Black Tour, la Cluj, cu ocazia inaugurării oficiale a nouilui stadion municipal, Cluj Arena.

Astea-s detalii, eu vreau să scriu despre impresii.
Cred că nu trebuie să spun nimic mai mult decât faptul că mi-au plăcut cei de la Scorpions enorm de mult, cu toate că m-am distrat și cu melodiile celor de la Semnal M și Pacifica. Voltaj a făcut un adevărat show atunci când i-au rugat pe cei 40.000 de oameni să aprindă o lumină în timp ce cântau Vara Trecută. Nu m-am mirat pe toată durata concertului lor că știu versurile, pentru că, toate melodiile pe care le-au cântat sunt melodii pe care eu am crescut, așa că le-am știut versurile în întregime, și mi-a plăcut să aud melodii ca Povestea Oricui, 20, Albinuța, Msd2, Și ce, sau Vara Trecută.

Scorpions au oferit ceea ce se numește cu adevărat spectacol. Cu toate că am stat în Gazon A și nu s-a văzut excepțional de bine, nemții au făcut senzație, și cred că asta se poate deduce din faptul că au fost peste 40.000 de oameni pe stadion. Și-au propus să, citez, "Rock Cluj like a hurricane", și chiar au reușit. În timp ce chitariștii și solistul Klaus Meine își schimbau costumația, bateristul James Kottak a făcut un spectacol de zile mari, după care chiar chitaristul principal, și unicul membru fondator care încă mai face parte din trupă a uimit mulțimea cu un solo cum rar mai vezi. Am făcut un colaj cu câteva fragmente mai bunicele și un reportaj în stilul meu, direct de pe stadion.



În timpul concertului au fost și niște ciudățenii: bateristul de la Semnal M purta un tricou cu Booha College, în fața mea, însoțind forțele de ordine era un bătrânel care pe parcursul concertului a fumat pe puțin 20 de trabucuri, și o tanti care a avut aceeași mișcare față-spate de la începutul show-ului până la sfărșit. Poate era bolnavă sau handicapată sau îi era frig, nu știu, dar era amuzantă.

Ei, cam atât de aici. Lasă-ți impresiile despre concert în cutia de comentarii. Bye!

Reclamă Kamikaze

Săptămânalul de satiră care nu se ascunde după deget, Kamikaze, şi-a făcut un spot publicitar pe baza multelor ziare Caţavencu. De ce Caţavencu? Pentru că fondatorii revistei Kamikaze sunt un grup de ziarişti mai "rebeli", foşti Caţavencişti, care au demisionat din editură pentru a-şi creea un ziar propriu, chiar unul reuşit.

Aveţi aci reclama:

Revista Pulă.

Dragilor, am ajuns la postul cu numărul 200, şi am găsit un material mai special.

-Ne cerem scuze pentru limbajul obscen, dar şi Wikipedia zice la fel.-


Pulă, subintitulată Revistă de Pulă Modernă sau Organ Universal, este o revistă avangardistă românească scoasă de Aurel Baranga, Gherasim Luca, Paul Păun și Jules Perahim, anterior redactori ai revistei Alge. A apărut într-un singur număr, pe data de 1 octombrie 1931. Conform lui Sașa Pană, 20 de exemplare au fost imprimate, dintre care doar 7 exemplare au fost distribuite. În interiorul revistei se află o fotografie cu doi dintre autori, în pielea goală, sub care se află precizarea: „Redactorii șefi ai revistei Pulă la lucru“. Dintre cele 13 exemplare, unul a ajuns la Sașa Pană, directorul revistei unu, iar altul i-a fost trimis profesorului lor, Nicolae Iorga, cu dedicația "Tu ai? N-ai!". Ultragiat, Iorga i-a reclamat pentru "conținutul pornografic" al publicației. Drept urmare, autorii ajung la tribunal și stau câteva zile după gratii înainte să fie amnistiați.