Adio, blogger!

Hello. Poate sunteţi supăraţi sau îngrijoraţi sau poate vă doare-n pulă de mine, dar am venit aici cu melancolie să îmi anunţ plecarea de pe blogger după 2 ani de activitate. Blogul rămâne deschis în continuare, însă pe mine mă veţi putea găsi pe tumblr. A fost o plăcere vinovată să scriu aici, tocmai de aia nu şterg blogu', poate mai citesc şi eu din posturile vechi. So.. rămas bun, toată lumea!

Un bizon în trafic.

Îmi fac reintrarea fastuoasă în arena propriului blog misogin prin amintirea unei întâmplări. Întâmplare la care, din coincidență, am fost martor.

Deci, mergeam la magazin cu vreo două luni în urmă să cumpăr scobitori, în timp ce ai mei stăteau ca belfării la masă cu stomacu' mai pușcând, și cu mâncare-ntre gingii. Și cum, vorba vine, orice prost se scobește-ntre dinți după ce-și umple grumazu', cela' care nu-și bagă scobitori între carnasieri, trebe musai să le procure pentru restu'. Acela-s eu. Și cum mergeam spre magazin, ajung, ca tot drumețu', la semafor. Așteptând să trec strada, pe banda mașinilor vin, unul după altul, doi bicicliști. Primul, motivat de semaforul hepatic, se screme și trece pe galben, iar al doilea, se oprește, că semaforul se făcuse roșu, și rămâne în fruntea coloanei de mașini. Oamenii așteptau la stop. Se face verde pentru pietoni, și eu trec.

Easter

După o lungă pauză cauzată de durere în capul mădularului, au venit și Paștele. Sărbătoare pe care vroiam să o celebrez printr-un comic, dar îmi era prea lene.

Spre deosebire de Crăciun, sărbătoare care ar fi perfectă dacă nu ar fi iarna, unde ăla se naște, 3 magicieni se duc și îi duc cadouri și în fiecare an și noi primim cadouri de la un 'Moș Crăciun', o legendă post-comunistă, paștele (Paștile, nu știu cum îi corect) sunt o sărbătoare la care în prima seară lumea merge la biserică și ia vin cu pâine și-l mâncă treptat în cele 3 zile.

#5: Apriliș

Mircea Little Troll

Că tot vine peste o săptămână 1 aprilie și știu că unii vă pregătiți cu farse colosale, eu încă îmi amintesc năzbâtii făcute cu ani în urmă, nu chiar de Ziua Păcălelii. Păi, ca o idee generală, postul ăsta aduce un plus Ghidului despre cum să îți omori timpul liber pe care vi-l recomand să-l citiți.

Okei, nu mă stresez cu flashback-uri în căpățâna-mi seacă, dar mi-am adus aminte de ceva chestie de pe clasa a 6a, când am ieșit cu doi colegi de la ore, eram un troll mic și atunci. Am intrat într-o alimentară maaare, în care se aflau doar cele două vânzătoare. După ce mi-am belit eu ochii pe-acol o vreme bunicică am purtat un dialog frumușăl (trollish) cu una dintre vânzătoare:

"-Puiule, te pot ajuta cu ceva?

-A, săr'na, da.. adică...

-Zi puișor, e vreo problemă?

-Ăăă, aveți biscuiți de-ăia cu cremă, cum le zicea..

-Eugenii?

-Aia-i. Aveți?

-Cuum să nu puișor, sigur că da. Avem cu cacauă, cu vanilie, cu lămâie..

-Oaaa, cu lămâie?..

-Da, da! Da, puișor, dorești?

-Eww, nu! Mie nici nu-mi plac eugeniile, dapăi cu lămâie!

-Ș-atuncea la ce mama dracului mai întrebi mă copil prost?! De-aia te trimite mă-ta la școală mă? De-aia? Să-nveți să-ntrebi ca bou'? Ieși afară mă nesimțitule!" - și m-a scos afară.

Plecând din alimentară, aflată la vreo 50m de stația de autobuz, care era pe partea cealaltă a drumului, am zis "fugiți bă!" către cei doi amici și am luat-o toți trei la fugă după un autobuz pe care scria mare și luminat "UNIREA" (cartierul în care locuiesc eu). Trecem strada pe roșu la semafor, autobuzul dă să plece din stație și ne vede, se oprește și deschide ușa. Eu mă întrept în pas alert către ușă și întreb pe nenea șoferu cu accent țărănesc Genuine Ardeal: "Ăsta cătă Bârgaie mere?" (Bârgăul fiind o vale cu mai multe sate gen Rusu Bârgăului, Prundu Bârgăului, Tiha Bârgăului etc.; therefore bârgău, plural bârgaie). Reacția șoferului: "Ce Bârgău îți trebe, dumnezău' tău de copil prost?! Vai dar futu-ți pizda mă-tii de prost!" și pleacă. Clar, o trebuit să-l aștept pe următoru autobuz, but as they say, totally worth it. 

Hope you enjoyed my story. 

Cheers!

Manele

Ciki-ciki-dalala, trrrrâta-dalala, să moară dușmanii mei, că scriu pe blog despre ei..
Așe, acuma că v-am atras atenția printr-un vers ce rezumă postul, pot da pariu cu tăți care citiți asta că ați cântat primul rând pe ritm de manea.
Și nu știu de ce m-am exprimat așa fain în titlu, că tăt îi fac cu ou și cu oțet pe maneliști. Cine sunt maneliștii? Ei sunt niște creaturi ce se găsesc în granițele Rromâniei și fac parte din rasa Țîganus Jegosus Sapiens. Se aseamănă la înfățișare cu oamenii de rând dar se deosebesc prin faptul că poartă niște haine pe care doar cocalarii le folosesc și ascultă deșeuri. Nu mă, nu ascultă Justin Bieber și nici Rebecca Negru, ci ascultă,

[ATENȚIE: Link-ul pe care urmează să dați click poate produce stări de greață, acte de vomit și leșinări instantanee, dărâmări de pereți, diaree explozivă, sifilis la coaie, lucicoș, cancer la pleoapă, broaște în beci, jeg păros după ureche și în cel mai rău caz, plăcerea de a asculta.]

...ascultă asta, dragii mei. ȘI NU, NU SUNT RĂSPUNZĂTOR DACĂ PĂȚIȚI CEVA DE MAI SUS. A, am uitat să adaug că beția este cel mai bun scut protector împotriva efectelor de mai sus. Să fim serioși, câți dintre voi nu vă rupeți măcar oțârucă pe manele când vă îmbătați mă?
A, vezi, era să uit să menționez că manelele nu este muzică ci un fel de sunet tânguitor de împerechere pentru cocalari și ciori țigani și un vâjâit ciudat ce creează euforie și constipație pentru cei în stare de beție.

Urmează să mă leg în continuare de versurile lor. Pentru binele SLQ am făcut ceva research pentru versuri de manele:

      Hai în Mercedes, hai în avion, 
      Și la sutien să-ți bag un milion.

      Și când mor am valoare, la sicriu fac buzunare
      Să vadă dușmanii bine că-mi iau banii dupe mine.


      Te ador te ador te adoooor iubirea vieții meleeeee,
      Și te iubesc de la pământ până la ceer, și dincolo de steleeee!


No hai, care facem un karaoke pe manele fără alcool? Nu puteți, pentru că astea aclamă că Nicolaie Puță și Florin Șuncă York și Dan Viezure are multe femei și multe miare de ieuro și are și dușmani pe care îi bagă în groapă, iar voi n-aveți așa ceva.
No, vă mai gândiți la asta și-mi dați un like. Vă pup pă portofel dupe tronul meu de aur pe care îl am așa cum nu are dușmanii mei.

Amintiri din epoca de aur...

Așa scumpilor, pentru că tot circulă un curent prin școală, printre prieteni și prin Franța, direct la to'arășu Ștefii, care mai nou s-a apucat de vlogging, am să vă zâc o poveste despre comuniști.

Sunt post-revoluționist (adică m-am născut după revoluția din '89, nu-s un post despre revoluții), deci nu am prins vremurile fantabuloase ale Răposatului. O să fac o comparație dintre vremea de atunci (adică între '65-'89) și actualul prezent. Sunt șanse mari ca ceea ce scriu eu să nu fie în totalitate adevărat, v-am zis, nu am trăit nimic.

În vremea aia știu că toată lumea făcea o școală, fie ea doar liceu sau o școală de meserii, fie o facultate, două, dar nimeni nu rămânea prost, ca să zic așa. Astăzi, jumate din elevi îi găsești la țigară, prin baruri sau la f*tut, și jumate nu sunt, pentru că părinții de la țară trebuie să țină copilul pe câmp cu vaca.
Și după ce gătai școala, primeai de la stat un loc de muncă în fabrici, pentru că atunci țara avea o producție internă frumușâcă, și primeai și o casă (în chirie), îți găseai o femeiușcă la locul ei și făceai copii, că atunci era interzis avortul, și o mămică la 24 de ani era bătrână. Astăzi, după ce gați o facultă, plătită de mămicuța și tăticuțu', dacă nu te angajezi și nu ești băiat deștept, ori te-apuci de furat haine și de vândut droguri, ori le mai f*ți încă câțiva ani din viață alor tăi. Și bagi p*la într-una de vârsta ta, adică 24 de ani, și ești acuzat de pedofilie și te bagă la zdup câțiva ani și când ieși e prea târziu să te mai angajezi în sistemul de azi, și ți-ai căcat viața.
Mai știu că pe vremea aia nu se găseau atâtea câte se găsăsc acum, numa' că atunci:
  - ei importau de la noi
  - noi îi împrumutam pe ei
  - etc.
Și încă o chestie vreau să abordez: mass-media. Erau atâtea ziare atunci? Nu. Dar îți f*tea cineva mintea cu ce mai face Crudu și Sensual și Drăgușanu la Capatos în emisiune? Nu, toată lumea era la locul ei, cenzura era în floare. Cu două chestii nu sunt de acord:
1. De ce erau doar 2 ore de curent și TV, seara, și în rest beznă? Puteau la fel de bine să difuzeze ode Tovarășului și filme românești, că au fost multe, har domnului.
2. De ce nu îi lăsa Ceașcă pe români să iasă din țară decât cu viză și aprobare de la To'arășa Elena, și și atunci, doar în țări Socialiste? Se temea că pierde din populație? În momentul ăsta, țara are aceeași populație pe care o avea în '75.

Hai să vă zic ceva: în '89, când or murit dictatorii, România nu avea datorie nici 25 de bani la nici o țară, și tot în '89, România a avut cea mai mare populație din istorie: 23 de milioane jumate de locuitori. De atunci tot scade, și oamenii nu mai vor să stea în țară și țara moare.

[Edit] Idiot cum sunt, am enumerat doar părțile bune ale comunismului. Situația de atunci nu era chiar așa roz cum pare. Miliția comunistă avea dreptul la foc liber oricând li se scula lor, puteau omorî oameni nevinovați că așa vroia Nea' Nicu. Oamenii stăteau la coadă cu orele pentru a lua un kil de zahăr și o jumătate de pâine. Dacă ziceai un banc despre comunism erai ucis. De 23 august, toată lumea asista la parade închinate dictatorului murind de foame și de sete pentru a-l slăvi pe Ceaușescu. Lumea făcea frig în case, nu aveau căldură numai cu porția.


României democratice, de azi, i-ar prinde bine DOAR, deci doar unele părți din regimul de atunci: chestia aia cu disciplina în școli, repunerea în funcțiune a fabricilor și industriei și cam atât.

Gândiți-vă și voi la toți oamenii care au murit uciși de armele socialiste, și întrebați-vă părinții mai multe, făceți-vă o părere despre comuniști, și lăsați-o în  cutia de comentarii de mai jos.

Și ca să închei, o maximă pe care mi-a zis-o bunicu' chiar azi dimineață:
De câte ori deschid fereastra,
De-atâtea ori la loc o-nchid.
Și fiindcă-s fericit de asta,
Din dragoste te cânt, Partid!


Прощайте, товарищи!

Scorpions at Cluj Arena

Serus lume. După cum știți și ați văzut și voi, pentru că știu că majoritatea ați fost, aseară a concertat trupa Scorpions în cadrul turului de retragere, Black Tour, la Cluj, cu ocazia inaugurării oficiale a nouilui stadion municipal, Cluj Arena.

Astea-s detalii, eu vreau să scriu despre impresii.
Cred că nu trebuie să spun nimic mai mult decât faptul că mi-au plăcut cei de la Scorpions enorm de mult, cu toate că m-am distrat și cu melodiile celor de la Semnal M și Pacifica. Voltaj a făcut un adevărat show atunci când i-au rugat pe cei 40.000 de oameni să aprindă o lumină în timp ce cântau Vara Trecută. Nu m-am mirat pe toată durata concertului lor că știu versurile, pentru că, toate melodiile pe care le-au cântat sunt melodii pe care eu am crescut, așa că le-am știut versurile în întregime, și mi-a plăcut să aud melodii ca Povestea Oricui, 20, Albinuța, Msd2, Și ce, sau Vara Trecută.

Scorpions au oferit ceea ce se numește cu adevărat spectacol. Cu toate că am stat în Gazon A și nu s-a văzut excepțional de bine, nemții au făcut senzație, și cred că asta se poate deduce din faptul că au fost peste 40.000 de oameni pe stadion. Și-au propus să, citez, "Rock Cluj like a hurricane", și chiar au reușit. În timp ce chitariștii și solistul Klaus Meine își schimbau costumația, bateristul James Kottak a făcut un spectacol de zile mari, după care chiar chitaristul principal, și unicul membru fondator care încă mai face parte din trupă a uimit mulțimea cu un solo cum rar mai vezi. Am făcut un colaj cu câteva fragmente mai bunicele și un reportaj în stilul meu, direct de pe stadion.



În timpul concertului au fost și niște ciudățenii: bateristul de la Semnal M purta un tricou cu Booha College, în fața mea, însoțind forțele de ordine era un bătrânel care pe parcursul concertului a fumat pe puțin 20 de trabucuri, și o tanti care a avut aceeași mișcare față-spate de la începutul show-ului până la sfărșit. Poate era bolnavă sau handicapată sau îi era frig, nu știu, dar era amuzantă.

Ei, cam atât de aici. Lasă-ți impresiile despre concert în cutia de comentarii. Bye!

Ultimul post pe Some life quotes.

Nu vreau să fie nimic prea oficial, vreau doar să zic că închid blogul pentru o perioadp nedeterminată de timp din cauza lipsei de subiecte. Nu mai am despre ce să scriu, nu mai am idei şi nici chef, e gata şi vacanţa, vara asta a scăzut radical numărul de vizitatori. Aşa că declar blogul "Site defunct pe perioadă nedeterminată de timp".
Nu am să îl şterg, pentru că poate mi se năzăreşte iară să scriu, şi atunci o să regret că l-aş fi şters, deci blogul rămâne deschis, puteţi răscoli prin postări, puteţi da like, puteţi comenta în continuare, însă nu voi mai scrie.

P.S.: Azi e 16 august, nu 1 aprilie, nu mă ţin de şotii.
P.P.S.: Nu mai intrebati "DE CEEE?!" Cred ca am explicat destul de clar aici.

Rămas bun...

Pentru că am fost foarte îndurerat de pierderea lui Alex, i-am făcut, cu lacrimi în ochi, o poezie.

Rămas bun...


Acum o să vorbesc şi despre crudul adevăr:
Ieri mi-a murit un văr, acum părinţii lui îl trag de păr,
Şi zbiară, că vor să ias-afară
Dar gata! Pe viaţă sufletul o sa îi doară.
Mai ieri îl vedeam alergând, îl auzeam cântând.
Acum se duce spre mormânt, şi aud mii de voci plângând
Şi spunând: vere, frăţioare, fiule, de ce te duci?
Şi pleacă, Rai sau Iad, acum el este la răscruci.

La mulţi ani!

Lume, ştiţi ce zi e azi? Da, e duminică. E 24 iulie, astăzi Some Life Quotes are un an! Şi cu ocazia asta am să fac un scrut review al istoriei blogului.

Blogul meu a apărut ca un experiment, am vrut să văd cum e, pe 24 iulie, o zi în care am primit un mass cu "Citeşte: [link cu postare]!" de la o fată care încerca să îşi facă popular blogul. Aşa că m-am înscris pe Blogger. Primul nume al blogului a fost Blogul lu' Myrciu care, la sfârşitul lui august a fost schimbat în Ideas about my life, nume care nu a rezistat mult, prin noiembrie a apărut numele de Some Life Quotes.

Nu are rost să vorbesc despre url-uri, care au fost multe, nici despre temele blogului, despre care ştiţi cu toţii că au fost schimbate foarte des, dar am să pun o scurtă istorie a logo-urilor, cu mascotele respective.

Primul logo a fost cel cu Fancy Pants, cu clădirile desenate şi scris de mână,  care a apărut cu tema importată de pe Wordpress:

Următorul logo a schimbat considerabil aparenţa blogului. Acesta a instrodus o temă simplă, cu umbrele unor monumente în fundal, dintre care lumea a observat cel mai repede Turnul Eiffel.

Când a fost îndepărtat logo-ul ăsta, a început seria de logo-uri cu litere Pac-Man, şi mascota Pac-Man.

Următoarea temă a renunţat la pătrăţele în favoarea unei plaje şi a unui logo nou, cu un font nou, Val, cu ocazia verii.

Dar pătrăţelele s-au întors, decolorate, pentru că plaja nu avea succes, introducând un logo nou, logo-ul actual.

Ei, cam aceasta a fost scurta istorie a umilului meu blog, sper că v-a plăcut. :)

Primul video de pe YouTube

Primul video de pe YouTube se numeşte "Me at the zoo" şi a fost uploadat pe YouTube la ora 8:27PM, Sâmbătă, pe 23 aprilie 2005 de către primul utilizator al vastei reţele de broadcasting, jawed.
Videoul îl are în rol principal pe Jawed Karim, unul din creatorii YouTube-ului, care se află în Grădina Zoologică din San Diego, şi vorbeşte despre animalele care se află acolo. Filmuleţul a fost filmat de către Yakov Lapitsky, un alt participant la proiectul cu video-uri de pe-atunci, care avea să devină cel mai accesat site de video-uri.



Despre jawed: Jawed Karim, în toată cariera lui de prim YouTuber a uploadat doar 2 videoclipuri: Me at the zoo şi Taking off (pus la începutul anului trecut). Pe channel scrie că are 32 ani, dar fiind unul din fondatorii YouTube-ului, şi având acces la baza de date, ultima vizită proprie pe canalul său a fost pe 31 decembrie 1969!

Super Ion

Filmul nostru a apărut ieri pe YouTube. Azi mi-am făcut şi eu un pic de timp, să-l pun şi pe blog.
Vizionare plăcută!

Super Ion Official Trailer

Bună, astăzi am fost cu nişte prieteni, mai exact Răzvi, Adelin, Raul, Cristi şi Anticraci şi am filmat un nou film la Răzvi acas'. El va fi gata peste câteva zile. Până atunci, ca să nu muriţi proşti, iată trailerul (că de data asta avem, în 1080p):

Free hugs

Salut, astăzi a fost ziua îmbrăţişărilor gratuite. Totul a pornit de la o chestie pe facebook care spunea că astăzi se dau îmbrăţişări gratuite, şi se fac poze. Cei care trimit pozele la Bucureşti vor primi tricouri şi mingiuţe şi brelocuri personalizate. Aşa că ne-am luat şi ne-am dus în centru şi am făcut poze cu oamenii care au vrut să îi îmbrăţişăm, mai ales Dreptate, el o fost pita hugs-urilor.

 

25 iunie.

Salut lume, azi a fost ziua mea de naştere, am făcut 14 ani. B-)

Am primit multe tricouri şi chesti. Şi am primit o chitară. Squier Bullet Strat. Şi un amplificator Fender Frontman 15G de 38W. Nu prea am chef să scriu, că sunt obosit, că de zis ar fi destule, dar mi-am propus ca mâine să pun un video pe You Tube. :)

De unde vine numele de Perry?

I-am făcut şi caricatura, şi chiar
seamănă oarecum cu el.

Bună, astăzi vreau să scriu povestea unui om de la care mi-am luat azi adio. E vorba de proful de muzică, Ometiţă Lazăr, care din toamnă va preda în UK şi are să vină un prof nou de muzică în şcoală. Chiar când începea să-mi placă.

Că tot e vorba de el, ştiu că mulţi ştiţi de Perry. Ei bine, de Lazăr este vorba. Bineînţeles că el are multe porecle puerile gen Ofetiţă, Luzăr, Laser, Periuţă şi altele, dar astăzi o să vă zic tuturor de unde îi vine porecla asta, Perry.

Frustrant ep. 9 - Despre ţîgani.

Nu mai am ce scrie şi de vreo săptămână Raul mi-o cerut să fac un review şi îl fac. Până atunci, vreau să anunţ că noul clip a fost filmat, este în faza de editare şi probabil că în weekend va fi bun de vizionat.

Următorul text conţine rasism.
Azi scriu despre rromi ţîgani. Nuştiu de ce alte popoare îi numesc gypsy că nu le e bună denumirea. Că ei sunt ţigani. Ei aşa sunt. Şi se împart în două categorii:

Ştii bancul cu...? partea 2.

Am fost azi cu nişte prieteni prin oraş şi am inventat bancuri ca în postul trecut.
DISCLAIMER: Îmi cer scuze anticipat pentru limbajul obscen din post. Dacă eşti pocăit din ăla ce nu agreezi înjurăturile, warning, nu citi postul.


 Ştii bancul cu Tudor?
Tu dormeai când am violat-o pe mă-ta.


 Şti bancul cu Marin?
M-ar interesa mă-ta.
Dar cu Sorin îl ştii?

Frustrant ep. 8 - Douăşuna a lu' mai: ApocaLipsă de logică.

Poate e ultimul post pe blog, poate eşti ultimul prost pe blog, cine ştie?
Că dară azi îi apocalipsa, sfârşîtu' lumii, finiş, caput, 2012 anticipat, azi la ora 18:00 în SUA trebe să-nceapă apocalipsa. Adică vin cutremure şi plouă cu căcaţi şi tătă lumea moare. Sau poate tătă lumea pică-ntr-un abis de penis. Sau ne înecăm toţi cu nucă de cocos. Şi cică trebe s'ajungă, dacă nu pierde cursa, şi în România la ora 4 la noapte.
Corect nu ar fi să lovească aşa puternic piste tăt de-odată? Sau îi ceva sfârşit cu arme de criză? Sau cum adică, dice vine aşa sacadat? Că doară nu-i ploaie de pe Bârgău, să tăt coboare până tăt coboară. Dar dacă îi ca ploaia de pe Bârgău, am noroc, că azi era negru ceru' tăt tăt şi credeam că vine mare furtună de-mi ţiuie, dar o ocolit curtea mea.
Dacă vine şi apocalipsa şi ocoleşte curtea mea şi o să rămân singurul băiat din Univers?
Şi cine crede în asta? Mă, personal nu cred, da' dacă vine la noapte, oricum n-o să mă umplu de caca, că voi fi dormind în casă. Adică, vreau să adorm până la 4, dacă tot vine, să nu mă doară.
Şi dacă vine, lumea ar fi tristă că n-o apucat să-şi facă treburile. Adică, singurul fericit ar fi Obama că o crăpat Bin Laden. Că doară, spaniolii nu îşi vor câştiga şi termina revoluţia până la noapte, ruşii n-or ajunge iar prima putere mondială până la noapte, Rromânia n-o să scape de corupţie vreodată până la noapte, iar eu n-o să-mi iau chitară electrică până la noapte.
Şi cine o scos-o? Din câte ştiu eu, unui baptist din America i-o ieşit aşe socoteala, că cică pe 21 mai 2011 tătă lumea primeşte trei de X şi pleacă spre o lume mai bună. El şi-o calculat un calendar mai chior care se sfârşeşte cu 21 mai, azi. La o adică, doar un lucru mai e de zis, dacă viaţa s-ar termina acuma, viaţa mea până în momentul de faţă a fost frumoasă, cu bune şi cu rele. Oricum nu o să se gate, părerea mea.
Şi aşe, ca curiozitate, ce aţi fi vrut să faceţi şi n-aţi apuca dacă s-ar sfârşi azi lumea? (fără chestii obscene, je vous en prie).