Sunt post-revoluționist (adică m-am născut după revoluția din '89, nu-s un post despre revoluții), deci nu am prins vremurile fantabuloase ale Răposatului. O să fac o comparație dintre vremea de atunci (adică între '65-'89) și actualul prezent. Sunt șanse mari ca ceea ce scriu eu să nu fie în totalitate adevărat, v-am zis, nu am trăit nimic.
În vremea aia știu că toată lumea făcea o școală, fie ea doar liceu sau o școală de meserii, fie o facultate, două, dar nimeni nu rămânea prost, ca să zic așa. Astăzi, jumate din elevi îi găsești la țigară, prin baruri sau la f*tut, și jumate nu sunt, pentru că părinții de la țară trebuie să țină copilul pe câmp cu vaca.
Și după ce gătai școala, primeai de la stat un loc de muncă în fabrici, pentru că atunci țara avea o producție internă frumușâcă, și primeai și o casă (în chirie), îți găseai o femeiușcă la locul ei și făceai copii, că atunci era interzis avortul, și o mămică la 24 de ani era bătrână. Astăzi, după ce gați o facultă, plătită de mămicuța și tăticuțu', dacă nu te angajezi și nu ești băiat deștept, ori te-apuci de furat haine și de vândut droguri, ori le mai f*ți încă câțiva ani din viață alor tăi. Și bagi p*la într-una de vârsta ta, adică 24 de ani, și ești acuzat de pedofilie și te bagă la zdup câțiva ani și când ieși e prea târziu să te mai angajezi în sistemul de azi, și ți-ai căcat viața.
Mai știu că pe vremea aia nu se găseau atâtea câte se găsăsc acum, numa' că atunci:
- ei importau de la noi
- noi îi împrumutam pe ei
- etc.
Și încă o chestie vreau să abordez: mass-media. Erau atâtea ziare atunci? Nu. Dar îți f*tea cineva mintea cu ce mai face Crudu și Sensual și Drăgușanu la Capatos în emisiune? Nu, toată lumea era la locul ei, cenzura era în floare. Cu două chestii nu sunt de acord:
1. De ce erau doar 2 ore de curent și TV, seara, și în rest beznă? Puteau la fel de bine să difuzeze ode Tovarășului și filme românești, că au fost multe, har domnului.
2. De ce nu îi lăsa Ceașcă pe români să iasă din țară decât cu viză și aprobare de la To'arășa Elena, și și atunci, doar în țări Socialiste? Se temea că pierde din populație? În momentul ăsta, țara are aceeași populație pe care o avea în '75.
Hai să vă zic ceva: în '89, când or murit dictatorii, România nu avea datorie nici 25 de bani la nici o țară, și tot în '89, România a avut cea mai mare populație din istorie: 23 de milioane jumate de locuitori. De atunci tot scade, și oamenii nu mai vor să stea în țară și țara moare.
[Edit] Idiot cum sunt, am enumerat doar părțile bune ale comunismului. Situația de atunci nu era chiar așa roz cum pare. Miliția comunistă avea dreptul la foc liber oricând li se scula lor, puteau omorî oameni nevinovați că așa vroia Nea' Nicu. Oamenii stăteau la coadă cu orele pentru a lua un kil de zahăr și o jumătate de pâine. Dacă ziceai un banc despre comunism erai ucis. De 23 august, toată lumea asista la parade închinate dictatorului murind de foame și de sete pentru a-l slăvi pe Ceaușescu. Lumea făcea frig în case, nu aveau căldură numai cu porția.
României democratice, de azi, i-ar prinde bine DOAR, deci doar unele părți din regimul de atunci: chestia aia cu disciplina în școli, repunerea în funcțiune a fabricilor și industriei și cam atât.
Gândiți-vă și voi la toți oamenii care au murit uciși de armele socialiste, și întrebați-vă părinții mai multe, făceți-vă o părere despre comuniști, și lăsați-o în cutia de comentarii de mai jos.
Și ca să închei, o maximă pe care mi-a zis-o bunicu' chiar azi dimineață:
De câte ori deschid fereastra,
De-atâtea ori la loc o-nchid.
Și fiindcă-s fericit de asta,
Din dragoste te cânt, Partid!
Прощайте, товарищи!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu