Se afișează postările cu eticheta Review. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Review. Afișați toate postările

7 octombrie 2012

Review: GO Launcher EX

Guess who's back, back again...
Salutare, tuturor! Mi-o fost dor să scriu, dar din păcate n-am avut chef, în ultima parte a vacanţei, iar apoi n-am avut timp, după ce o început şcoala.

Să trecem la subiect. Deţin un HTC Desire HD, rulează pe Android 2.3.5 Gingerbread, nu este valabilă versiunea de update la ICS sau JB. Şi ştiu că voi, javre mici, aţi încercat cu toţii odată şi odată să vă personalizaţi telefonul. Ei bine, eu am să prezint azi aplicaţia pe care o folosesc, nu de mult, să-mi înfrumuseţez device-ul.

Go Launcher EX

Go Launcher EX, căci aşa se numeşte aplicaţia, oferă diferite posibilităţi de customizare a telefonului. În primul rând, ecranele pot varia în număr, acestea pot fi adăugate sau şterse, şi pot fi customizate cu anumite widgeturi ale telefonului, o gamă variată de Go Widgets, widgeturi puse la dispoziţie de producătorii aplicaţiei, foldere organizate într-o metodă complet nouă şi efecte care au loc la interschimbarea ecranelor.
Apoi, în Google Play sunt puse la dispoziţie sute de teme, care mai de care mai "interesante", care odată instalate, pot fi folosite, nu doar una câte una, ci şi mai multe în acelaşi timp, şi prin asta trec la al treilea feature, iconiţele. În meniul de preferinţe pot fi selectate diferite seturi de iconiţe pentru meniu, dock, foldere şi altele. 
De asemenea din noul App Drawer al aplicaţiei este furnizat accesul la muzică, fotografii şi videoclipuri, şi de asemenea la Task Manager, unde, închiderea aplicaţiilor poate fi făcută cu o singură atingere. 
În principiu, review-ul de azi se cam termină. În final vă pot recomanda Go Locker, aplicaţia de blocare furnizată de acelaşi producător, care poate fi controlată direct din Launcher, şi Super Status Bar, care înlocuieşte bara de status cu una complet nouă şi personalizabilă.
Ei bine, vă mai pot oferi link-ul oficial de download şi câteva screenshoturi personale. Cam atât pentru azi, cheers!





13 mai 2012

Magicianul care ne-a futut mințile și ne-a luat banii.


V-ați uitat cu sufletul la gură la finala show-ului Românii Au Talent, ați votat ce v-a plăcut, iar în cele din urmă a câștigat un magician, Cristian Gog, care de-a lungul emisiunii a câștigat uimirea și admirația publicului cu diferite trucuri. Un articol din cotidianul Libertatea explică pas cu pas toate aceste trucuri mincinoase, inclusiv nemaipomenitul act de a-și opri inima. Am să vă prezint, fiindu-vă solidar vouă, celor care considerați că Gog nu a meritat premiul, detaliile scamatoriilor lui.

Trucul cu moneda
Ce s-a văzut: Cristian a doborât, cu puterea gândului, o monedă aflată pe un pix şi acoperită cu un pahar cu gura în jos.
Cum a făcut: Cristian foloseşte două inele speciale, magnetice, cu care mişcă "pixul" pe care se află moneda. Inelele pot fi cumpărate cu 119 lei de pe iluzionist-shop.ro.

Şi-a oprit inima
Ce s-a văzut: În prezenţa unui medic şi a unei asistente, Cristian e conectat la un aparat EKG, care indică ritmul inimii. Treptat, pulsul scade până la zero, iar ecranul arată că inima magicianului nu mai bate. După câteva zeci de secunde, Gog îşi revine, iar cordul lui îşi reia activitatea normală.
Cum a făcut: Magicianul îşi lipeşte o minge de tenis la subsuoară, iar apoi începe să strângă uşor braţul pe lângă corp. Pulsul din mână scade până la zero, "păcălind asistenta". Iar ecranul pe care sunt afişate impulsurile electroamagnetice ale inimii este făcut să indice, printr- o simplă apăsare a butonului unei telecomenzi, că inima n-ar mai bate.

3 mai 2012

Cum să grăiești pe ardelenește.

Hai să scriem oțâră, că n-oi mai pre scrie de-amu-ncolo că doară vin examinile celea grele de tăt. No, d'amu vă gâniț' ce dumnezo îi cu graiu ăsta de-l grăiesc io amu. Apăi, amu am de gând să v-arăt niște cuvinte de pân' zona rurală în care am crescut io, cuvinte pe care le-am auzit de-a lungu' vieții mele la bunici și rude.

No ia, ni:

29 aprilie 2012

Guest post: Despre Facebook

Salut, eu sunt Raluca și ăsta este un guest post.

Astăzi aş vrea să vorbim despre ceva foarte comun în secolul XXI, şi anume Facebook-ul. Mai nou au început si persoanele vârstnice să îl utilizeze, lucru ce mă încântă, dar mă şi sperie în acelaşi timp, din moment ce cea mai bătrână persoană care a utilizat această reţea de socializare avea cam...102 ani! Şi, şi mai culmea, a ajuns să atingă numărul maxim de prieteni, adică 5000, doar pentru faptul că avea o vârstă aşa de înaintată!

31 martie 2012

Stereotipuri

Mă inspir din magnificul camarad tovarăș Ștefii cu postul ăsta. Astăzi vom dezbate problema stereotipurilor. Du-te în Franța/Spania/oriunde vrei și zi-le că ești român, și apoi observă cum își leagă portofelele cu 4 lacăte, lanțuri de 10 m grosime și te mai fac și țigan împuțit. De acord? Ei bine, ăsta este un stereotip, românii sunt automat asociați cu eticheta de "cerșetor", "țigan", "hoț" și noi știm că nu-i așa, dar ei nu știu.

Acum, că am lămurit problema definiției, care sunt stereotipurile bine definite în societatea internațională?
americani - grași, obezi inculți.
arabi, indiferent din ce țară - teroriști care cel mai probabil au o bombă la ei, plini de bani, iubitori de petrol care își acoperă muierile cu pânză neagră.
canadieni - plictisitori, iubitori de hochei, anti-americani, EH?
francezi - mâncători de brânză, puturoși iubitori de vin.
nemți - organizați, pricepuți în mecanică și industrie
chinezi - oameni galbeni cu p*la mică care contrafac diverse obiecte cu mărci de renume la o calitate sub standarde.
jamaicani - mai are rost? ia, mai bine ascultați asta.
evrei - oameni care nu-l respectă pe Iisus (big up), lacomi ce știu bine să se târguiască. + îl au pe Borgore, (double big up!)
majoritatea africanilor, priviți ca o singură națiune muritoare de foame de către necunoscători.
ruși - давай давай, водка, водка!
femeile latino-americane - "Hey kids, it's Borgore, do you know what's hardcore?"
români - hoți, țigani jegoși ce trăiesc în corturi, involuați, fără tehnologie, copiii lui Dracula.

Stereotipurile se pot face și în funcție de sex (fetelor, voi aveți internet în bucătărie de îmi citiți blogul?) sau de rasă (da, mă refer la partea aia cu asiaticii experți în orice) sau chiar față de o anumită persoană. Ia, care dintre voi se gândește la cuvântul "god" (dumnezeu) când pomenesc de Chuck Norris, Freddie Mercury sau Morgan Freeman? Dar "awesome" când zic de Neil Patrick Harris? Exact, persoanele astea devin niște legende în subconștientul nostru. Dar eu mă limitez la lecția asta de cultură civică pentru azi, mâine e 1 aprilie și v-am pregătit ceva frumos. Cheers!

10 februarie 2012

Vloggeri români

După mai bine de-o săptămână de blog gol, mi-am luat inima în dinți și am scris postul.
Voi... voi vă uitați la vlog-uri și vloggeri mă? Dacă cumva acuma ați ieșit din peșteră și nu prea știți despre ce vorbesc, vă explic în câteva cuvinte simpluțe: un vlog e ca un blog, dar video. De fapt nu chiar, într-un vlog, o persoană își spune gândurile, vorbește pe un anumit subiect, arată alte video-uri virale populației, răspunde la întrebări primite de la fani și hateri și alte chestii.
Există vloggeri pe net? E plin You Tube-ul de ei. Fred FigglehornRay William JohnsonJoshShane DawsonSmosh și alții, sunt cei mai cunoscuți și fac bani din asta pe tot meritul (unii), având haz și fiind amuzanți și tăt ce vreți. Dar cât despre vlogging-ul în România, chestia e doar la început. Cu toate astea, avem aici câțiva tineri talentați a căror menire este să facă vlog-uri. (Nu am prea multe de zis despre ei, vă las să îi descoperiți voi înșivă, eu doar îi menționez, voi dați click, ei se bucură. Da?)
Alex Contraș
Skivo
Aldusca aka Capusa
TheLife1996  / TheLifeinRO
Mai sunt și alții, nu mi se par chiar așa buni. Biine, sunt și ei bunicei, fac eforturi și ei, știu. Btw, cei de mai sus au și un channel pe care colaborează făcând video-uri pe diferite teme, mie chiar îmi plac tipii ăștia. Channel-ul e aici: CollabDeMaturizare
Să sperăm că ajung și ei unde sus, trebuie doar să-i susținem/ți.

Eh, cam atât pentru azi, urmează încă un ghid când o să scap puțin de școală, restul știți și voi: like, share, tweet. Cheers, tovarăși!

24 ianuarie 2012

Jeg de muzică.

AM BORÂT.
Bine, știu că ăsta nu-i un mod obișnuit de a începe un post pe SLQ, dar mă gândeam care a fost apogeul muzicii și conform internetului, acum e apogeul muzicii. (apogeu = punct culminant)
Sunt de acord pe de o parte: există trupe care se bucură de succes și fac muzică bună, și ca să nu par pupincurist, nu o să dau exemplu (ca de obicei) Avenged Sevenfold. Dar o să menționez System of a Down, Gorillaz, Plain White T's, Rage Against The Machine, Red Hot Chilli Peppers.
Meanwhile în Iad, muzica care e mega-super-hiper-pizdu-mediatizată este muzica de căcat, de-am pula. (Scuzați.) Și de data asta nu am să o menționez pe Justin Bieber sau Rebecca Negru, o să pomenesc în mod foarte scurt de un video peste care am dat, m-am documentat despre artist ȘI AM BORÂT, așa cum am zis mai devreme. Vă las să muriți și voi, na. Borală plăcută!



(Like pentru post, nu pentru video.)

14 ianuarie 2012

Manele

Ciki-ciki-dalala, trrrrâta-dalala, să moară dușmanii mei, că scriu pe blog despre ei..
Așe, acuma că v-am atras atenția printr-un vers ce rezumă postul, pot da pariu cu tăți care citiți asta că ați cântat primul rând pe ritm de manea.
Și nu știu de ce m-am exprimat așa fain în titlu, că tăt îi fac cu ou și cu oțet pe maneliști. Cine sunt maneliștii? Ei sunt niște creaturi ce se găsesc în granițele Rromâniei și fac parte din rasa Țîganus Jegosus Sapiens. Se aseamănă la înfățișare cu oamenii de rând dar se deosebesc prin faptul că poartă niște haine pe care doar cocalarii le folosesc și ascultă deșeuri. Nu mă, nu ascultă Justin Bieber și nici Rebecca Negru, ci ascultă,

[ATENȚIE: Link-ul pe care urmează să dați click poate produce stări de greață, acte de vomit și leșinări instantanee, dărâmări de pereți, diaree explozivă, sifilis la coaie, lucicoș, cancer la pleoapă, broaște în beci, jeg păros după ureche și în cel mai rău caz, plăcerea de a asculta.]

...ascultă asta, dragii mei. ȘI NU, NU SUNT RĂSPUNZĂTOR DACĂ PĂȚIȚI CEVA DE MAI SUS. A, am uitat să adaug că beția este cel mai bun scut protector împotriva efectelor de mai sus. Să fim serioși, câți dintre voi nu vă rupeți măcar oțârucă pe manele când vă îmbătați mă?
A, vezi, era să uit să menționez că manelele nu este muzică ci un fel de sunet tânguitor de împerechere pentru cocalari și ciori țigani și un vâjâit ciudat ce creează euforie și constipație pentru cei în stare de beție.

Urmează să mă leg în continuare de versurile lor. Pentru binele SLQ am făcut ceva research pentru versuri de manele:

      Hai în Mercedes, hai în avion, 
      Și la sutien să-ți bag un milion.

      Și când mor am valoare, la sicriu fac buzunare
      Să vadă dușmanii bine că-mi iau banii dupe mine.


      Te ador te ador te adoooor iubirea vieții meleeeee,
      Și te iubesc de la pământ până la ceer, și dincolo de steleeee!


No hai, care facem un karaoke pe manele fără alcool? Nu puteți, pentru că astea aclamă că Nicolaie Puță și Florin Șuncă York și Dan Viezure are multe femei și multe miare de ieuro și are și dușmani pe care îi bagă în groapă, iar voi n-aveți așa ceva.
No, vă mai gândiți la asta și-mi dați un like. Vă pup pă portofel dupe tronul meu de aur pe care îl am așa cum nu are dușmanii mei.

4 ianuarie 2012

Super Meat Boy

Meat Boy - protagonistul jocului
Dacă până acum, pentru voi, gamerii, SMB însemna ceva legat de seria Super Mario, totul s-a schimbat odată cu intarea pe piaţă a succesului  Super Meat Boy. Acesta este un platformer indie lansat la finele anului 2010 de către Team Meat în colaborare cu Newgrounds ca o continuare a unui joc flash, Meat Boy şi este disponibil în varianta pentru Xbox Live Arcade, PC şi Mac. A fost anunțat și pentru WiiWare, dar din cauza limtărilor consolei de la Nintendo, develpoarea jocului pentru Wii a fost anulată. Acesta a fost nominalizat drept 'Cel mai bun joc al anului 2010'  şi 'Cel mai dificil joc' de către variate site-uri şi organizaţii de gaming, însă a şi câştigat la capitolul 'Cel mai bun joc indie' şi 'Cea mai bună coloană sonoră'.

23 decembrie 2011

Frustrant ep.11 - Mayașii

În caz că amu' ați ieșit din grotă, pentru că mâine e Crăciunul și încă folosiți degetele să vă mâncați semenii, și încă vă curg balele vazând că roata se învârte, mai aveți un an ca să vă civilizați, conform mayașilor.
Cred că deja v-ați prins, dar am să generalizez chestia pentru cei care nu știu încă. Mayașii, un popor distrus prin sec. XV- XVI, de către unul din marii navigatori contemporani cu Columb, aveau un stil de a calcula zilele în funcție de soare. Și ăștia au zis că pe 21 decembrie 2012 se termină lumea cumva, e Apocalipsa. Și de data asta,  toată lumea a pus botu', nu ca în '88 sau 2000 sau chiar pe 22 mai anu' ăsta. S-au făcut și filme, s-au deliberat teoreme, ipoteze, căcaturi, parcă toată lumea o ia razna. 
Eu văd o adevărată apocalipsă în felul următor: din tăte cimitirele din lume ies morții și îs zombii și tătă lumea își ia arme cu șprei și brânză și transpirație de ouă de koala și îi împușcă pe zombii dar suntem cu toții mâncați din nefericire. 
Oricum, bucurați-vă de viață, că mai aveți 364 de zile de trăit. See you next time! :)

17 decembrie 2011

Crăciun lin și iarăși lin.

Ok, fraților, văd că blogul meu tot primește vizite dese de la lume (am atins 40k și 90 dă laicuri), de la voi, normal, chiar dacă n-am mai scris de-o lună și ceva. Dar pentru că îi ultima săptămână de șcuală îmi iau atribuția de blogăr în serios și încep să scriu mai desuț pe blog. Sincer nu știu cu ce să încep, probabil cu faptul că contul meu de 9gag se află în stânga, alături de restu', și puteți să dați un de-acela posturilor mele nereușite.

Doi, vin sărbătorile, așe că mai arătați blogul meu și altor persoane, să devină mai popular, ca să am motiv să postez. Tot pentru că vin sărbătorile sper că ați observat că fundalul e roșu crăciun, cu fulgi și logo-ul are ceva zăpadă pe el (cu toate că pe SLQ seamănă cu altceva alb).

No' dacă nu cumva sunteți evrei știți că se apropie Crăciunul, mai îi o săptămână pănă ce moșu (CARE EXISTĂ, duh) ne pune cadouri sub pom, fie el brad, molid sau avocado. Ce văd eu prin 'cest Crăciun?

21 octombrie 2011

Amintiri din epoca de aur...

Așa scumpilor, pentru că tot circulă un curent prin școală, printre prieteni și prin Franța, direct la to'arășu Ștefii, care mai nou s-a apucat de vlogging, am să vă zâc o poveste despre comuniști.

Sunt post-revoluționist (adică m-am născut după revoluția din '89, nu-s un post despre revoluții), deci nu am prins vremurile fantabuloase ale Răposatului. O să fac o comparație dintre vremea de atunci (adică între '65-'89) și actualul prezent. Sunt șanse mari ca ceea ce scriu eu să nu fie în totalitate adevărat, v-am zis, nu am trăit nimic.

În vremea aia știu că toată lumea făcea o școală, fie ea doar liceu sau o școală de meserii, fie o facultate, două, dar nimeni nu rămânea prost, ca să zic așa. Astăzi, jumate din elevi îi găsești la țigară, prin baruri sau la f*tut, și jumate nu sunt, pentru că părinții de la țară trebuie să țină copilul pe câmp cu vaca.
Și după ce gătai școala, primeai de la stat un loc de muncă în fabrici, pentru că atunci țara avea o producție internă frumușâcă, și primeai și o casă (în chirie), îți găseai o femeiușcă la locul ei și făceai copii, că atunci era interzis avortul, și o mămică la 24 de ani era bătrână. Astăzi, după ce gați o facultă, plătită de mămicuța și tăticuțu', dacă nu te angajezi și nu ești băiat deștept, ori te-apuci de furat haine și de vândut droguri, ori le mai f*ți încă câțiva ani din viață alor tăi. Și bagi p*la într-una de vârsta ta, adică 24 de ani, și ești acuzat de pedofilie și te bagă la zdup câțiva ani și când ieși e prea târziu să te mai angajezi în sistemul de azi, și ți-ai căcat viața.
Mai știu că pe vremea aia nu se găseau atâtea câte se găsăsc acum, numa' că atunci:
  - ei importau de la noi
  - noi îi împrumutam pe ei
  - etc.
Și încă o chestie vreau să abordez: mass-media. Erau atâtea ziare atunci? Nu. Dar îți f*tea cineva mintea cu ce mai face Crudu și Sensual și Drăgușanu la Capatos în emisiune? Nu, toată lumea era la locul ei, cenzura era în floare. Cu două chestii nu sunt de acord:
1. De ce erau doar 2 ore de curent și TV, seara, și în rest beznă? Puteau la fel de bine să difuzeze ode Tovarășului și filme românești, că au fost multe, har domnului.
2. De ce nu îi lăsa Ceașcă pe români să iasă din țară decât cu viză și aprobare de la To'arășa Elena, și și atunci, doar în țări Socialiste? Se temea că pierde din populație? În momentul ăsta, țara are aceeași populație pe care o avea în '75.

Hai să vă zic ceva: în '89, când or murit dictatorii, România nu avea datorie nici 25 de bani la nici o țară, și tot în '89, România a avut cea mai mare populație din istorie: 23 de milioane jumate de locuitori. De atunci tot scade, și oamenii nu mai vor să stea în țară și țara moare.

[Edit] Idiot cum sunt, am enumerat doar părțile bune ale comunismului. Situația de atunci nu era chiar așa roz cum pare. Miliția comunistă avea dreptul la foc liber oricând li se scula lor, puteau omorî oameni nevinovați că așa vroia Nea' Nicu. Oamenii stăteau la coadă cu orele pentru a lua un kil de zahăr și o jumătate de pâine. Dacă ziceai un banc despre comunism erai ucis. De 23 august, toată lumea asista la parade închinate dictatorului murind de foame și de sete pentru a-l slăvi pe Ceaușescu. Lumea făcea frig în case, nu aveau căldură numai cu porția.


României democratice, de azi, i-ar prinde bine DOAR, deci doar unele părți din regimul de atunci: chestia aia cu disciplina în școli, repunerea în funcțiune a fabricilor și industriei și cam atât.

Gândiți-vă și voi la toți oamenii care au murit uciși de armele socialiste, și întrebați-vă părinții mai multe, făceți-vă o părere despre comuniști, și lăsați-o în  cutia de comentarii de mai jos.

Și ca să închei, o maximă pe care mi-a zis-o bunicu' chiar azi dimineață:
De câte ori deschid fereastra,
De-atâtea ori la loc o-nchid.
Și fiindcă-s fericit de asta,
Din dragoste te cânt, Partid!


Прощайте, товарищи!


16 octombrie 2011

Windows 8: Review

Marii corporatiști lucrează în ultima vreme la un nou sistem de operare care se anunță propice atât pentru tablete cât și pentru desktoape.

Windows 8 se prezintă foarte bine, cu un sistem de operare ce folosește în principiu interfața de Windows 7, dar și cu o interfață Metro (adică aia de pe Windows Mobile 7) pentru meniul de start, control panel, meniul de căutare (search).

Resursele pe care le consumă sunt mici, cerințele minimale fiind următoarele:
Pentru versiunea pe 32-biți, 1GB RAM și minim 16GB spațiu liber;
Pentru versiunea pe 64-biți, 2 GB RAM și minim 20GB spațiu liber.

Ce se prezintă absolut nou în această versiune este interfața Ribbon pentru navigarea în foldere (ribbon = barele alea de sus cu iconițe mai mari și tab-uri, cunoscute mai ales în Microsoft Office 2007-prezent și Paint din Windows 7); Internet Explorer 10 incorporat (care nu suportă Flash sau orice plug-in ActiveX, că normal că Gates trebuia să o dea și în bară, dar rulează pe HTML5); aplicație metro Windows Store; și bineînțeles mult-așteptata interfață Metro, cea folosită la Windows Mobile 7 și, din câte am înțeles, la Zune.

Acuma, eu mă bucur (în mare parte) de Windows Developer Preview Build 8102, adică versiunea Beta de Windows 8, pe care o puteți lua și voi de pe site-ul oficial Microsoft, care, se pare, că folosește interfața Metro în flash-uri (pe care ironic, IE10Metro nu le suportă); am să pun ceva screenshot-uri.






9 octombrie 2011

Scorpions at Cluj Arena

Serus lume. După cum știți și ați văzut și voi, pentru că știu că majoritatea ați fost, aseară a concertat trupa Scorpions în cadrul turului de retragere, Black Tour, la Cluj, cu ocazia inaugurării oficiale a nouilui stadion municipal, Cluj Arena.

Astea-s detalii, eu vreau să scriu despre impresii.
Cred că nu trebuie să spun nimic mai mult decât faptul că mi-au plăcut cei de la Scorpions enorm de mult, cu toate că m-am distrat și cu melodiile celor de la Semnal M și Pacifica. Voltaj a făcut un adevărat show atunci când i-au rugat pe cei 40.000 de oameni să aprindă o lumină în timp ce cântau Vara Trecută. Nu m-am mirat pe toată durata concertului lor că știu versurile, pentru că, toate melodiile pe care le-au cântat sunt melodii pe care eu am crescut, așa că le-am știut versurile în întregime, și mi-a plăcut să aud melodii ca Povestea Oricui, 20, Albinuța, Msd2, Și ce, sau Vara Trecută.

Scorpions au oferit ceea ce se numește cu adevărat spectacol. Cu toate că am stat în Gazon A și nu s-a văzut excepțional de bine, nemții au făcut senzație, și cred că asta se poate deduce din faptul că au fost peste 40.000 de oameni pe stadion. Și-au propus să, citez, "Rock Cluj like a hurricane", și chiar au reușit. În timp ce chitariștii și solistul Klaus Meine își schimbau costumația, bateristul James Kottak a făcut un spectacol de zile mari, după care chiar chitaristul principal, și unicul membru fondator care încă mai face parte din trupă a uimit mulțimea cu un solo cum rar mai vezi. Am făcut un colaj cu câteva fragmente mai bunicele și un reportaj în stilul meu, direct de pe stadion.



În timpul concertului au fost și niște ciudățenii: bateristul de la Semnal M purta un tricou cu Booha College, în fața mea, însoțind forțele de ordine era un bătrânel care pe parcursul concertului a fumat pe puțin 20 de trabucuri, și o tanti care a avut aceeași mișcare față-spate de la începutul show-ului până la sfărșit. Poate era bolnavă sau handicapată sau îi era frig, nu știu, dar era amuzantă.

Ei, cam atât de aici. Lasă-ți impresiile despre concert în cutia de comentarii. Bye!

7 octombrie 2011

Frustrant ep. 10 - Cât de bine merge televiziunea

Nuștiu dacă pe voi vă surprinde sau nu, dar eu mă așteptam să revin pe blog. Am schimbat background-ul după cum poți observa și tu, și am un post amator, de reînceput.

Cum era de așteptat, o să fac un review despre ce se mai întâmplă cu televiziunea.

O să încep cu ceea ce vă scoate pe majoritatea din sărite, adică emisiunile de căcat. Uite, de exemplu, televizorul lui bunică-miu merge pe Antena 1. Se uita la știrile din sport și a adormit. Dacă se trezește acum, face un accident vascularo-criză de epilepsie (de-aia cu spume la gură) și mai dă și-n diabet zaharat. Triple combo! Și toate astea pentru că acum, vineri seara, în prime-time la Antena 1 nu e un film bun cu Cichi Cean sau Vandam, ci o emisiune bizară ce se numește Mireasă pentru fiul meu, un fel de Noră pentru mama cu rolurile inversate, bănuiesc.

Continuu cu o chestie care mă enervează pe mine, schimburile astea de sigle. Dar măcar dacă ar face un "upgrade", dar ei merg din rău în mai rău. Uite, de exemplu N24 Plus. Avea o siglă pe care scria 'PLUS' mare de tot și un N24 în colț, era ok. Dar de vreo săptămână-două, au schimbat sigla cu una colorată, ca la circ.

Iată ce zic doi dintre utilizatorii celui mai bogat forum de sigle vechi din România:
N 24 - UN PLUS PENTRU CLOVNI! (alfa_alfa)
Culorile de la ,,PLUS,, vin de la sortimentele bauturilor carbogazoase! (gestt)
                                                                      (sursa: Softpedia )

Și cred că sunteți și curioși să vedeți sigla, dacă nu ați văzut-o deja.

No, cam atât pentru moment, urmează niște păreri de după concertul de mâine seară pe care probabil că le voi scrie duminică, și un review la Windows Developer Preview 8. See ya' soon!

28 iulie 2011

Google+

Cu toţii am văzut noul proiect de la Google, reţeaua de socializare ce anunţă că va depăşi Facebook-ul în ceea ce priveşte numărul de oameni înscrişi într-un an.
Acum voi face un review, încercând să vă conving pe voi să intraţi în viitoarea cea mai bună reţea de socializare.

Păi, fiind o reţea de socializare de la Google, trebuie să ne aşteptăm la ceva măreţ, nu?
În primul rând, ceea ce e diferit de Facebook este că ai Cercuri, nu grupuri de prieteni. Şi când vrei să adaugi un prieten, doar îl pui într-un cerc. Şi dacă el vrea, şi el te va pune în cercul lui de prieteni. Deci dacă eu sunt prieten cu tine, nu e neaparat să fi şi tu prieten cu mine, ca pe Facebook.
Apoi, dacă ţie îţi place o trupă de muzică, nu îi poţi da like, şi să se ducă în profilul tău, la muzică.
Apoi, nu poţi da like, ci dai +1. Şi mie mi s-a părut ciudat când am văzut că "Raul Ion +1'd your link".
Aci nu lasă pe toţi mucoşii să aibă cont. Adică, am vrut să-mi fac cont cu emailul de Yahoo, şi am pus data naşterii adevărată. Şi mi-a zis ceva eroare cum că "This feature is not available..." nuştiu cum. Aşa că am reîncercat cu emailul de Gmail şi am pus cu 10 ani mai mare (da, am trişat), şi am cont de Google+.

Mie mi se pare foarte faină chestia cu Google+, dar o să îmi ia ceva timp să mă acomodez, şi oricum, nu renunt la Facebook încă, pentru că G+ e doar în faza de testare.

Dacă vrei să vezi cum e, cere-mi invitaţie. :)

24 iulie 2011

La mulţi ani!

Lume, ştiţi ce zi e azi? Da, e duminică. E 24 iulie, astăzi Some Life Quotes are un an! Şi cu ocazia asta am să fac un scrut review al istoriei blogului.

Blogul meu a apărut ca un experiment, am vrut să văd cum e, pe 24 iulie, o zi în care am primit un mass cu "Citeşte: [link cu postare]!" de la o fată care încerca să îşi facă popular blogul. Aşa că m-am înscris pe Blogger. Primul nume al blogului a fost Blogul lu' Myrciu care, la sfârşitul lui august a fost schimbat în Ideas about my life, nume care nu a rezistat mult, prin noiembrie a apărut numele de Some Life Quotes.

Nu are rost să vorbesc despre url-uri, care au fost multe, nici despre temele blogului, despre care ştiţi cu toţii că au fost schimbate foarte des, dar am să pun o scurtă istorie a logo-urilor, cu mascotele respective.


Primul logo a fost cel cu Fancy Pants, cu clădirile desenate şi scris de mână,  care a apărut cu tema importată de pe Wordpress:

Următorul logo a schimbat considerabil aparenţa blogului. Acesta a instrodus o temă simplă, cu umbrele unor monumente în fundal, dintre care lumea a observat cel mai repede Turnul Eiffel.

Când a fost îndepărtat logo-ul ăsta, a început seria de logo-uri cu litere Pac-Man, şi mascota Pac-Man.


Următoarea temă a renunţat la pătrăţele în favoarea unei plaje şi a unui logo nou, cu un font nou, Val, cu ocazia verii.
Dar pătrăţelele s-au întors, decolorate, pentru că plaja nu avea succes, introducând un logo nou, logo-ul actual.


Ei, cam aceasta a fost scurta istorie a umilului meu blog, sper că v-a plăcut. :)


14 iulie 2011

YouTube face schimbări

Screenshot. Click pentru mărire.
Bună, astăzi am intrat pe internet şi am făcut ceea ce fac de obicei. Deschid 3 taburi: Facebook, YouTube şi Twitter. Îmi verific actualizările, mă mai uit ce zice lumea, şi intru pe YouTube. Pun Fragment Eight de Kenneth Bagger, şi, spre surprinderea mea, playerul este negru. Mut cursorul pe video şi îmi apare un player diferit de cel de aseară. Prima mea reacţie a fost "Ce zi e azi? Iar fac ăştia farse?", apoi m-am gândit "YouTube se transformă în Metacafe!", după care am realizat "Ooo, e doar o schimbare. Nu arată rău... Bine, ba arată! Toate playerele sunt negre, doar YouTube era gri. Acum e negru!"
Nu mi-a pierit curiozitatea şi m-am dus imediat la butoanele de CC şi anotaţii. Şi ele sunt schimbate.

Playerul anterior încă este disponibil pe channel-uri dar bănuiesc că nu pentru mult timp, şi va mai fi disponibil în continuare pentru embed-uri.

Părerea mea, playerul vechi se potrivea mai bine cu layout-ul siteului, alb şi argintiu pe butoane, dar probabil că şi layout-ul va avea de suferit modificări negre.
Acuma sunt sigur că vei merge să vezi noul player. Spune-ne şi nouă ce părere ai! :)


7 iulie 2011

Nyan Cat

Nyan Cat, a.k.a. Pop-Tart Cat este un fenomen ce a luat amploare în aprilie 2011. Este vorba despre o imagine .gif cu o pisică cu corp de tartă cu căpşuni, care zboară pe un cer albastru, cu stele, din fund îi iese un curcubeu iar pe fundal se aude o melodie enervantă.

Melodia originală a fost făcută de cineva (mi-e lene să mă documentez), care a pus mai multe video-uri într-unul singur şi le-a mixat până a obţinut melodia asta.
Animaţia cu pisica zburătoare a fost postată de designerul grafic prguitarman pe 2 aprilie 2011, iar pe 5 aprilie, saraj00n a postat videoul cu piesa în fundal. Animaţia a fost postată şi pe tumblr iar în 2 săptămâni a avut 3000 notes (e mult sau puţin?).

3 iunie 2011

Frustrant ep. 9 - Despre ţîgani.

Nu mai am ce scrie şi de vreo săptămână Raul mi-o cerut să fac un review şi îl fac. Până atunci, vreau să anunţ că noul clip a fost filmat, este în faza de editare şi probabil că în weekend va fi bun de vizionat.

Următorul text conţine rasism.
Azi scriu despre rromi ţîgani. Nuştiu de ce alte popoare îi numesc gypsy că nu le e bună denumirea. Că ei sunt ţigani. Ei aşa sunt. Şi se împart în două categorii: